Litera Alef

Alef (Aleph – א) este prima litera din alfabetul ebraic (si a tuturor celorlalte limbi de origine semitica).

In Cabala invatam ca aceasta litera are un caracter elevat, deoarece cele mai multe nume ale lui Dumnezeu incep cu א (ex.: Elohim, El, Eloah, Adonai). Deasemenea este singura litera care nu se pronunta, acest lucru sporind misterul ce o invaluie.

Alef-ul este format din doua litere Yud (cele doua puncte, unul in dreapta sus, celalalt in stanga jos) si o litera Vav oblica (dreapta oblica). Yud-ul de sus (dreapta sus) simbolizeaza Creatorul, Yud-ul de jos (stanga jos) simbolizeaza Om-ul, iar Vav-ul oblic este Torah care ii uneste.

O alta interpretare este ca Yud-ul de sus, reprezinta „apele de sus”, iar Yud-ul de jos reprezinta „apele de jos”. „Apele de sus” sunt pline de intelepciune, calde si umede, putand sa sustina viata. Pe cand „apele de jos” sunt reci si intunecate si reprezinta separatia acestei lumi, de lumea spirituala. La inceput cele doua lumi nu puteau sa comunice, insa El a decretat ca Torah sa fie mecanismul prin care se poate realiza comuniunea.

Despre aceste „ape” vorbeste Rabbi Akiva in Talmud cand ne atentioneaza: „Cand veti ajunge in locul de pietrei de marmura pura, sa nu spuneti „apa-apa”, pentru ca este scris ca cel care spune minciuni nu poate sta in fata Sa.” Locul de marmura pura este locul unde cele doua „ape” din Alef se unesc, adica un nivel de percpetie inalta a realitatii, unde El si Numele Lui sunt una, fara diviziune.

Valoare numerica a literei Alef este 1, insa in ebraica inseamna 1000. Acest lucru sugereaza unitatea perfecta la care trebuie sa ajunga lumea – 1000 de oameni cu o singura inima (alef).

O poveste cu vulpi si pesti din Talmud (BERACHOT 61B)

Candva guvernul pagan al Romei a hotarat ca studiul Torei sa fie interzis pe tot cuprinsul Imperiului. Pappus Ben Judah l-a vazut Rabbi Akiva ca organiza intalniri pe ascuns pentru studiul Torei, si i-a zis:

„Akiva, de ce faci asta ? Nu ti-e frica de romani ?”

Rabbi Akiva i-a raspuns printr-o parabola:

O vulpe mergea pe malul unui rau si a vazut pestii fugind in toate directiile, si le-a zis:

„De ce fugiti ?” 

„Fugim de navoadele intinse de oameni care vor sa ne prinda.”

„Dar de ce nu vreti sa veniti pe uscat ? Vom trai impreuna in pace, asa cum au facut-o stramosii nostri candva.”

Pestii s-au gandit putin si i-au raspuns vulpii:

„Nu se spune despre tine oare ca esti cel mai viclean dintre animale ? Nu esti inteapta vulpe, esti nebuna! Daca in mediul in care traim frica noastra este atat de mare, cum ne-ar fi in locul care cu siguranta ne-ar aduce moartea ?”

De aceea este scris in Deutoronom 30:20 „Pentru ca asta e lungimea zilelor tale, sa traiesti in pamantul pe care D-zeu l-a promis parintilor vostri, lui Abraham, lui Itzhak si lui Yacob.”