A fi sau a nu

Intreaga creatie este formata din lucruri care se resping – ceremonia contrariilor: Shamayim (Rai) si Olam HaZeh (Lumea Noastra), miracole si legi ale naturii, lumina si intuneric, Cain si Abel, Esav si Iakov, a exista si a nu exista, Hillel si Shamai, etc.

Toate aceste conturi sunt de fapt proiectia capacitatii absolute a Creatorului de a fi si a nu fi in concomitent¹, adica de a Lumina si a de se Ascunde. In asta salasuieste Esenta Lui (Atzmut), care nu e nici Ohr Ein Sof si nici Ein Sof.

---

¹ A nu se citi „in acelasi timp”.

Daca e defect…

Daca vezi ceva ce e defect, repara-l.

Daca nu poti sa repari totul, repara ce poti.

Dar nu spune ca nu e nimic ce nu poti face. Pentru ca daca ar fi asa (nu ai putea face nimic), de ce ar mai aparea lucruri defecte in lume ?

Rabbi M. M. Schneerson

Zoharul a fost destinat sa fie o carte ascunsa… pana la venirea Ultimei Generatii, de la finalul vremurilor, atunci este timpul ca Zoharul sa fie revelat. (Rav Isaiah Horowitz)

Meditatie

„Acei ce in lumea aceasta nu trudesc pentru a-l descoperi pe Cel Sfant, binecuvantat fie El, mai bine nu s-ar fi nascut.” (Zohar, Terumah 161b)

Pslamul 51 – Ce inseamna un duh zdrobit si cum putem sa ne ferim de suferinta.

In Tehilim (sau Cartea Psalmilor) la capitolul 51 exista un fragment ce pare paradoxal. Este scris:

Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule tu nu dispretuiesti o inima mahnita si zdrobită.

Cabala ne invata insa ca Dumnezeu doreste ca noua, creaturilor Sale, sa ne fie bine, sa fim intotdeauna fericite si sa nu ne lipsească nimic. De ce ar vrea astfel sa avem un „duh zdrobit” ? Ce Parinte si-ar dori ca propriul copil sa fie „zdrobit”.

Stim ca tot ce exista si putem observa cu organele noastre de simt, unii mai bine ca altii, totul este animat de El. Universul, lumea, si nu in ultimul rand Omul au o suflare Divina care ne animeaza si ne face sa ne miscam. Daca nu ar fi aceasta suflare, Ruah Elohim, totul ar fi ca un corp fara suflet, un nimic (vid). Daca numai si pentru un singur moment, Creatorul si-ar intoarce privirea de la Creatia sa, totul ar disparea si nu ar fi fost niciodata.

El isi iubește insa atat de mult Creatia, incat chiar si mana omului care face pacatul, este animata tot de El si suflarea Sa, si il tine pe pacatos in viata pentru a se caii.

Regele David

In Zohar, Rabbi Shimon spune ca atunci cand omul pacatuieste impotriva Numelui Sfant, atrage un duh necurat, din celălalta parte (Sitra Achra). Duhul acesta este abil, ii vorbește Omului vorbe dulci si încearcă cu tot felul de argumente sa-l convingă ca pacatul este justificat. Uneori acest duh necurat preia controlul asupra Omului, si se foloseste de insasi suflarea sfanta primita de Om ca sa se manifeste.

Creatorul nu intervine niciodata direct ca sa indeparteze acest duh. Il asteapta insa pe om sa se indeparteze de rau si sa se caiasca. Cand omul face Teshuvah, acest duh este zdrobit, si omul devine imun la ispitele sale. De asta este scris tot in Psalmi: „Un duh care a trecut si nu se va mai intoarce niciodata”.

Astfel intelegem ca „duhul zdrobit” nu se refera la persoana, ci dimpotriva, la „Duhul Impuritatii”. Iar cea mai placuta jertfa in fata lui Dumnezeu este cand Omul reuseste sa-l zdrobeasca prin  multe sacrificii.

Ce intelegem insa prin duh ? Unii ar fi tentați sa-l asemene cu un fel de diavol, care vine si posedeaza credinciosii. Duhul este ca o dorinta fara acoperire. Omul vrea sa primeasca placere cu orice orice pret – o placere mare nelimitată, fara a se gandi la urmari sau responsabilități. De dragul acestei placeri este gata sa-i subjege si sa-i faca sa sufere pe altii, pentru a fi el fericit. Aceasta dorinta obtuza este un astfel de duh. Ea vine sa substituie natura noastra de oameni facuti dupa chipul si asemanarea Lui, creand la schimb haos. Pentru a o combate exista doua metode:

1. Metoda suferinței: Acest duh, pe termen lung, consuma si oboseste Omul, creandu-i multa suferinta. Omul ajunge sa-l urasca si sa vrea sa se indeparteze de el cat mai mult. Insa acest proces este unul anevoios si implica multa suferinta.

2. Metoda Torah, sau a invaturilor celor ce s-au luptat cu aceste duhuri si ne invata cum sa ne ferim de ele, sa dezvoltam „anticorpii” fara a fi nevoiti sa ne expunem la acesti „virusi”. De asta putem spune ca generatiile anterioare de Tzadik si Oameni Sfinti au suferit pentru noi.

De ce evreii il numesc pe Dumnezeu HaShem ?

Este o practica intalnita, in special la evreii ortodocși, sa se evite folosirea numelui Adonai in vorbirea curenta, si in schimb sa se foloseasca numele Hashem. In traducere directa Hashem inseamna „Numele”, si este un cuvant compus din Ha – articolul hotarat si Shem un substantiv comun ce inseamna „Nume”.

Prima data intalnim aceasta formulare in cartea Leviticului (24:11), ca mai apoi sa fie folosita in toata literatura si comentariile rabinice.

In misticism Hashem are o însemnătate mult mai înaltă, deoarece nu numai ca Il desemneaza pe El, ci descrie insasi potentialul a ceea ce va urma. Astfel HaShem este o fateta a Divinitatii care se dezvaluie treptat Umanitatii prin actiuni pe care nu putem sa le intelegem. De fapt lumea actuala, actioneaza ca un filtru ce nu permite manifestarea Divinului in toata Splendoarea. Suntem pusi oarecum in postura lui Moise care nu e capabil sa-L priveasca si sa traiasca in acelasi timp. El este atat de amplu si desavarsit, incat daca am putea sa-i observam maretia am ramane blocati din punct de vedere senzorial si am inceta sa existam. Ca o lumanare, lumina noastra s-ar pierde in insusi Focul.

Profetia si rabinii vorbesc insa de un timp in care acest potential va fi revelat in Umanitate, si toate neamurile vor stii ca El este Dumnezeul cel adevarat, iar siguranta existentei sale va fi de netăgăduit. Se spune despre aceste vremuri ca El si Numele Sau (HaShem) vor fi una, in sensul ca tot potentialul se va materializa.

Deci atunci cand ne adresam cu Hashem nu încercam sa-L minimizam, sau sa aratam o falsa piosenie, dimpotriva spunem ca ne rugam la Ceva ce depaseste puterea noastră de intelegere. Noi suntem cei marunti care asteapta ca Divinitatea sa salasuiasca din nou printre noi.

Patru tipuri de oameni

In Pirkei Avot (Etica Parintilor) este scris (Capitolul 5:10):

Sunt patru tipuri de oameni: Unul spune „Ce e al tau e al meu, ce e al meu e al tau.”, aceasta este o persoana necioplita. Unul care spune: „Ce e al meu e al meu, ce e al tau e al tau” – acesta este caracterul de mijloc, insa unii il numesc Sodomit. Unul care spune: „Ce e al meu e al tau si ce al tau e al tau” – acesta este un om pios. Unul care spune: „Ce e al meu e al meu si ce al tau e al meu” – acesta este un nelegiuit.

Corectia Lumii

Rabbi Menachem Mendel Schneerson

Lumea in care traim este incompleta si asteapta partea Omului sa isi faca datoria si sa munceasca pentru desavarsirea ei. De aceea Rabbi Menachem Mendel Schneerson spunea:

Daca vezi ceva ce trebuie reparat si ai idee despre cum se poate repara, atunci ai gasit o parte din lume pe care Dumnezeu a lasat-o asa ca tu sa o completezi. Daca dimpotriva, vezi doar ce e urat in lume, atunci tu esti cel care are nevoie de reparatii.

Atitudinea in fata Lumii in care traim trebuie sa fie una pozitiva. Rabbi Yehuda Ashlag spunea ca unui om ii este permis sa lucreze in Linia Stanga (Din – Judecata) maxim o jumatate de ora pe zi, iar asta doar daca restul de 23,5 ore le-a petrecut in Linia Dreapta (Chesed – Mila). Asta inseamna ca atitudinea noastra in fata lumii nu trebuie sa fie una excesiv de critica, oamenii sunt asa cum sunt, produse ale mediului in care s-au dezvoltat. Nu este datoria si munca noastra sa-i judecam, dimpotriva, trebuie sa invatam sa aratam compasiune si altruism pentru tot ce ne inconjoara, chiar daca este impotriva naturii noastre (egoiste).

Judecata noastra nu poate fi valida. Oricat am citit, experimentat si cautat Adevarul, Esenta e dincolo de noi. Fiind limitati de spatiu, timp si propriile noastre simturi nu putem avea imaginea de ansamblu. Evident asta nu inseamna ca trebuie sa incurajam Raul, dar atitudinea noastra fata de Rau trebuie sa fie una ca a unui student pus in fata unei probleme dificile la un examen. El va petrece orele vietii sale incercand sa rezolve aceasta problema, sursa ei. Fiecare are unelte personale, iar mirodenia suprema este Mila (Chesed). Daca iesim din Mila si Compasiune, iesim din capacitatea de a-i simti pe ceilalti, si astfel ne departam de Creator, binecuvantat fie El, caci El se revelaza cu adevarat doar in relatia armonioasa dintre oameni.

Metafora Luminii

Ein Sof si Tzimtzum (צמצום). (Photo credit: Wikipedia)

Lumina  (Ohr) este metafora preferata de mistici pentru a descrie diferitele manifestari si emanatii ale Creatorului. Acest termen nu este ales intamplator, insa in mod cert, ca orice cuvant al Omului, este doar o forma primitiva de a numi ceva ce nu putem cuprinde cu adevarat, caci El este de necuprins.

Insa “Torah vorbeste in limba Omului”[1], si din acest motiv profetii si inteleptii au folosit un limbaj antropomorfic[2], adica termeni din lumea materiala, empirica sunt alesi pentru a descrie lucruri abstracte din lumea spirituala.

La inceput cititorul neavizat va materializa tot ce citeste si intelege, insa dupa ce va primi intelepciunea si dezlegarea de sus, va incepe sa intrezareasca profunzimea scrierilor, “dematerializand” termenii materiali. Acesta este limbajul ramurilor si radacinilor, unde tot ce exista in “lumile de sus” are corespondenta in lumea noastra, insa nu o corespondenta “totala”. Ci mai degraba, tot ce exista in “lumile de sus” are atingere in lumea noastra.

Rabbi Joseph Albo spunea ca “lumina” poseda niste calitati exceptionale care o apropie, prin analogie, cu Divinul:

–        Existenta Luminii nu poate fi negata ;

–        Lumina nu este un lucru corporal (as adauga – nici macar un corpuscul);

–        Lumina faciliteaza vederea si trecerea din potential la actual;

–        Lumina bucura sufletul ;

–        Cineva care nu a vazut niciodata un corp luminos nu poate intelege culorile si frumusetea luminii;

–        Chiar cineva care a vazut corpuri luminoase nu poate sa suporte sa priveasca lumina intensa, si daca insista sa priveasca mai mult decat ii este dat sa o faca, ochii lui vor deveni orbi si nu vor mai putea distinge ulterior lucruri care in mod normal ar fi vizibile.

Rabbi Joseph Ergas lista si el urmatoarele calitati:

–        Lumina este subtila ;

–        Lumina emisa din “luminar” nu se separa niciodata de acesta ;

–        Lumina se imprastie instantaneu ;

–        Lumina este capabila sa radieze toate obiectele fizice si sa le penetreze pe cele transparente ;

–        Lumina nu se amesteca cu nimic ;

–        Lumina nu se schimba, perceptia noastra asupra luminii se schimba ;

–        Lumina este esentiala vietii ;

–        Lumina este “absorbita” de recipient in functie de necesitatile acestuia .

Cu toate ca analogia Lumina – Actiune Divina este satisfacatoare pentru majoritatea cazurilor, nici ea nu este perfecta. “Luminarul” este incapabil sa se restrictioneze pe sine (Tzimtzum). Inteleptii nu inceteaza astfel sa ne atentioneze ca tot ceea ce citim in scrierile Kabbaliste autentice, nu se refera la lucruri si interactiuni materiale, “intinate” de limitarile lumii fizice : timpul si spatiul, ci la aspecte pur spirituale.

---

[1] Berachot 31b; Mechilta, and Tanchuma. on Exodus 15:7 and 19:18; Sifm on Levit. 20:2.

[2] Jacob Immanuel Schochet – Mystical Concepts in Chassidism – An introduction to Kabbalistic Concepts and Doctrines, Kehot Publications, Brooklyn, New York, 1988

Kavanah

Schneur Zalman of Liadi (Photo credit: Wikipedia)

Rabbi Shneur Zalman din Liady (Alter Rebbe) noteaza (Tanya, Likutei Amarim, capitolul 39) ca munca si actiunile noastre au efect doar daca sunt insotite de Kavanah.

In cazul in care Kavanah porneste dintr-o frica si dragoste naturala pentru Creator, atunci spunem ca Torah si Mitzvot-urile noastre se inalta in lumea Yetzirah, care este o lume a emotiilor.

Daca dimpotriva Kavanah porneste dintr-o frica si dragoste fata de Creator care izvoraste din perceptia maretiei Sale si a creatiei Sale, atunci spunem ca Torah si Mitzvot se inalta in lumea Beriah, o lume a intelectului.

In schimb Torah si Mitzvot care sunt facute in Shelo Lishma, si nu sunt insotite de Kavanah, adica nu exista nici dragoste nici frica fata de Creator, atunci totul ramane in lumea materiala (Assiya) si nu influenteaza cu adevarat spiritualul.

Astfel Torah chiar daca e studiata zilnic, daca acest studiu e mecanic sau e indreptat catre motive egoiste (pentru a deveni un intelept, doar de dragul intelepciunii), nu ajuta la nimic Omului, pentru ca totul se blocheaza in material.

Medicamentul dulce ca mierea

Baal Shem Tov spunea:

Trebuie sa renunti la atitudinea dura de a gasi greseli la toti si la toate. In schimb trebuie sa devii plin de compasiune, sa cauti doar pozitivul.

Chiar daca vedem ceva respingator intr-o alta persoana, trebuie sa realizam ca acest lucru este spre binele nostru. Insusi faptul ca ai observat defectul, demonstreaza ca exista urme din aceasta trasatura in tine. Tu insa ai sansa sa o regreti.

Asa este, acest lucru este pentru binele tau . Daca ai fi singur pe lume, ai crede ca esti pios . Vazand defecte la altcineva, iti este dat sa realizezi ca aceste defecte sunt si in tine .

Aceasta poate sa fie si o intepretarea a versului: “Domnul a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18) . Asta inseamna ca Dumnezeu iti aduce ajutor prin ceva care ti-e aparent potrivnic.

Astfel, daca ai un vecin rau care te deranjeaza din rugaciune si studiu, sau din orice alta activitate, vorbeste din inima si spune: “Asta este pentru binele meu. Inseamna ca intentiile mele nu au fost destul de sincere. Aceast deranjament mi-a fost trimis pentru a realiza asta si pentru a munci cu mai multa putere.”

Mai sunt multe exemple de acest tip, iar o persoana inteligenta va stii sa identifice propriile sale lectii.

Cel mai important lucru este sa realizam ca Dumnezeu se gaseste in toate lucrurile si in toate activitatile. Cand vei realiza asta vei fi capabil sa identifici toate anecdotele pe care ti le serveste Creatorul, bincuvantat fie El, in fiecare aspect al vietii tale – la fel ca in studiu si in rugaciune.

Cheia este sa abandonezi tristetea si sa fii fericit. Maestrul nostru Rabbi Nachman Of Horodenka, mi-a spus despre un vis pe care l-a avut in timp ce se afla in Pamantul Israelului. Nu era sigur daca ar fi bine sa se intoarca in Diaspora din motive cunoscute doar lui…  Dar a avut o viziune in acest vis. Mi-a zis ca sunt multi doctori care isi trateaza pacientii cu medicamente si otravuri amare, insa doctorul cel bun isi vindeca pacientii cu un medicament dulce ca mierea.

Despre asta vorbim, prin post, auto-flagerare si pedepse prin care iti propui sa te dedici doar studiului, suferinta si tristetea te vor castiga, si vei cadea in capcana de a gasi greseli si a-i judeca pe toti care in loc sa se comporte ca tine, abandoneaza viata eterna si se dedau activitatilor trecatoarea din lume materiala . Ganditi-va la povestea lui Rabbi Shimon Bar Yochai  si fiul sau, asa cum este mentionata in Talmud, cum o voce a rasunat din Ceruri si a strigat: “Intoarceti-va in pestera voastra!”. Acesta e medicamentul insotit cu ape amare.

Mai bine fericit

Din invataturile lui Rabbi Baal Shem Tov:

Nu te pierde in detalii excesive in tot ceea ce faci. Acestea sunt impulsurile rele care lucreaza impotriva ta. Au intentia sa te faca sa agonizezi la gandul ca nu ti-ai indeplinit cu adevarat obligatia, vor doar sa te iti creeze o stare de amaraciune. Amaraciunea este o atitudine condamnabila, cel mai mare obstacol in munca ta de a-L servi pe Creator, binecuvantat fie El.

Chiar daca te-ai lasat pierdut in pacate, nu te balaci in amaraciune si depresie. Amaraciunea va distruge tot ce ai realizat pana acum, si va face sa devii o victima sigura pentru fiecare impuls rau, oricum gandesti ca esti o cauza pierduta – atunci serviciul tau pentru Dumnezeu se va destrama.

Fii doar suparat din cauza pacatului, rusinat in fata Creatorului, si pledeaza pentru a fi iertat pentru raul pe care l-ai facut. Apoi mergi si bucura-te din nou intru Dumnezeu, binecuvantat fie El, pentru ca ai regretat cu adevarat fapta facuta si ti-ai promis sa nu mai repeti niciodata lucruri prostesti.

Chiar daca stii cu siguranta ca nu ti-a indeplinit indatorilile, din cauza numeroaselor obstacole din calea ta, nu lasa asta sa te aduca la disperare. Aminteste-ti ca Dumnezeu, binecuvantat fie El, cunoaste toate inimile si sufletele. Stie ca tu ti-ai dorit sa faci lucrurile cat mai bine posibil, doar ca nu ai reusit. Si apoi intaraste-ti bucuria intru Creator, binecuvantat fie El.

Meditatie – „si a fost Lumina”

Dumnezeu a stiut de la inceput ca in lume vor exista atat dreptii (Tzadikim) cat si cei rai, aceasta aluzie se regaseste in Bereishit (Geneza): „Pamantul fara forma” se refera la cei rai rai, „si a fost Lumina”, aceste cuvinte se refera la cei neprihaniti. (Bereishit Rabbah 3)

Creatorul cunoaste tot, ceea ce urmeaza sa fie, si tot ce a fost. In Ein Sof nu exista timp, spatiu sau limitari, planul Creatiei e deja stabilit. Raul in sine este un bine necesar, pentru ca doar in absenta Sa Creatorul poate sa fie prezent (articolul Tzimtzum). Fructele necoapte sunt amare, insa atunci cand s-au copt acestea sunt pline de de dulceata si sunt placute Celui ce le culege.

Rabbi Yeduha Ashlag (Baal HaSulam) nota: „In acel moment, caracteristicile rele se vor transforma in caracteristici bune si utile, asa cum le-a perceput initial Creatorul, ca fructul copacului, care sta si asteapta si numara zilele si lunile pe care le mai are de asteptat, inainte sa se incheie coacerea lui – moment in care gustul si dulceata lui vor deveni evidente pentru oricine.” 

Necesitatea Raului nu justifica insa Raul deoarece datoria Omului este sa „dea forma” Pamantului, pentru ca Shekhinah (Dumnezeirea) sa se poata „odihni” printre Oameni.

Tzadik

Intrebat ce inseamna un om complet drept (Tzadik) un rabin a dat urmatorul exemplu:

Sa zicem ca cineva a pierdut un portofel cu o suma importanta de bani pe strada.

Daca portofelul este gasit de un om Rau, acesta isi va insusi bunurile pierdute de altul si va merge mai departe ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

Un om mediu, va ridica portofelul gasit, va numara banii si se va uita in stanga si in dreapta sa vada daca nu cumva l-a vazut cineva.
Cel mai probabil va incerca sa restituie suma gasita.

Un Tzadik, va ridica portofelul si fara nici un dubiu sau proces de constiinta nu isi va gasi linistea pana cand bunurile pierdute nu vor ajunge la posesorul de drept. Daca suma e mica, poate va adauga chiar el niste bani din buzunarul personal.

Un Tzadik nu este capabil sa vibreze la Inclinatia Rea. Raul pentru el este ceva total absurd si de neinteles.

Patru nivele ale Dorintei

Fiecare lume (Olam, in sensul de asundere) este compusa din patru nivele: Palatele (Heichalot), Robele (Levushim), Ingerii (Mala’achim) si Sufletele (Neshamot).

Fiecare nivel corespunde unui aspect al dorintei: Neanimat, Vegetativ, Animal si Uman. Palatele corespund nivelului Neanimat. Robele (imbracamintea) corespunde nivelului Vegetativ. Ingerii corespund nivelului Animal. Sufletele corespund nivelului Uman.

Primele trei Heichalot, Levushim si Mala’achim au fost create de dragul Neshamot, si le imbraca pe acestea din toate directiile. Deasemenea este considerat ca nivelul superior contine toate dorintele nivelului inferior. Nivelul uman le dobandeste pe toate.

Nu e nimic mai important