Tzimtzum

Urmatorul text este o traducere dupa un articol scris de Rabbi Tzvi Freeman . In urmatoarele randuri ne propunem sa explicam unul dintre conceptele fundamentale in Kabbalah, mai precis acela de Tzimtzum. Nu este o explicatie tehnica, ci mai dergaba o parabola din care putem deduce cum un Creator Infinit a fost capabil sa nasca o lume finita, si de ce Creatorul a ales sa fie ascuns.

Daca ar fi sa cream o lume, primul lucru pe care ar trebui sa-l stapanim este Tsimtsum (Tzimtzum) . Tzimtzum inseamna o modalitate de a fi prezent in insasi absenta ta. Daca reusim sa facem asta, si apoi sa cream ceva din nimic, restul e floare la ureche.

Tzimtzum in sens literar inseamna „reducere”. Pentru un kabbalist Tzimtzum este o reducere a energiei divine care creeaza lumile – ca un fel de transformator care reduce voltajul ce pleaca din turbina generatorului electric, pana cand este destul de slab ca sa aprinda un banal bec. Astfel si lumina divina trebuie sa treaca prin aceste etape pentru a lumina in lumi capabile sa o sustina.

Conceptul de Tzimtzum se mai poate compara cu reducerea amplificarii sunetului intr-o boxa. Daca sistemul este de calitate, forma semnalului nu este cu adevarat deformata, insa sunetul devine imperceptbil pentru organele noastre de simt (urechile). Astfel, cu cat aplicam mai mult Tzimtzum, cu atat lumea rezultata va fi mai putin constienta de energia divina care o creaza si o sustine. Distorsiunile si coruperile acestei lumini pot aparea si ele, dar asta e subiectul unui alt eseu.

Kabbalistii descriu Tzimtzumim (plurarul de la Tzimtzum) ca un proces continuu ce genereaza lumi multiple. Lumea noastra este ultima oprire, destinatia finala, deoarece calitativ Tzimtzumul este atat de „puternic” incat lumina divina este aproape imperceptibila. Ca un rezultat, lumea noastra contine fiinte care considera ca exista aici, doar pentru ca exista, nimic mai mult. Daca ar mai fi inca un Tzimtzum dupa lumea noastra, nu ar mai exista nimic. Existenta insasi necesita un anumit nivel de conexiune cu sursa tuturor – mai precis Dumnezeu.

Exista insa si un altfel tip de Tzimtzum descris si de marele Kabbalist Isaac Luria, cunoscut si sub numele de „ARI”. Acesta este Tzimtzumul primar capabil sa transforme un cerc infinit intr-o o dreapta masurabila. Ari descrie o stare initiala, dinainte creatiei, starea luminii infinite (Ohr Ein Sof), unde nu exista loc pentru nimic altceva sa mai existe. Inainte de crearea lumilor, Creatorul a retras aceast energie, rezultand un vid in interiorul luminii infinite (Ohr Ein Sof). Doar in acest moment a extins in acest vid, o dreapta masurabila de lumina (parte a Ohr Ein Sof), din care a generat o serie de lumi multiple (vedeti fotografia).

Tzimtzum este astfel procesul care genereaza spatiul in care noi putem sa avem propria noastra lume. El ascunde lumina de noi, pentru ca noi sa avem libertatea de a lua propriile noastre decizii. Insa Creatorul ramane prezent in aceasta ascundere. Intr-un fel, putem spune ca e mai prezent in absenta Sa, decat in prezenta Sa.

Intr-adevar ultima afirmatie ar putea sa sune paradoxala. Insa nu putem sa ne asteptam ca actiunile Sale sa fie intru-tocmai asa precum mintile noastre limitate s-ar astepta.

Inteleptul si Copilul

Imagineaza-ti pentru un moment ca suntem un profesor batran si intelept ce trebuie sa invete un elev tanar. Ai multa intelepciune sa-i impartasesti studentului, intelepciune pe care ai obtinut-o in urma unor eforturi mari si sustinute – prin asocierea cu inteleptii in tinerete, stand la picioarele lor si sorbindu-le fiecare cuvant – prin ani de contemplare si meditatie asupra acestor cuvinte, distantandu-te de orice, si inchizandu-te in ganduri serene – prin numeroase calatorii si experiente ai ajuns la un nivel superior de intelegere. In urma acestui efort, cerurile ti s-au deschis, si cu o claritate absoluta vezi cum toate piesele puzzle-ului se unesc in ceva simplu si unic.

Doresti sa transmiti toate aceste experiente elevului tau – dar cum poti face toate acestea ? Tanarul traieste in cu totul alta lume fata de tine, nu iti impartaseste nici o experienta, nu a gustat niciodata din profunzimea obtinuta prin orele de meditatie asupra unei singure teme. Daca vei incerca sa ii transmiti toata intelepciunea, vei crea confuzie si soc.

Dar trebuie sa fie o modalitate. La inceput incepi sa te gandesti mai atent la toata intelepciunea pe care doresti sa i-o transmiti, mai intens decat ai facut-o pana acum. Vei cauta esenta, punctul din care toate se extind si se dezvolta. Dar pentru a indeplini asta, trebuie sa transcenzi forma pe care aceasta intelepciune o ia in mintea ta, eliberandu-te de contexul propriilor tale ganduri, pentru a ramane doar cu quintesenta, cu un punct fara dimensiuni.