Kelipot Si Sitra Achra – Sursa raului in lume

Cabala ne invata ca Dumnezeu este bun, iar natura Lui este ca el sa fie bun. Iudaismul ne invata ca Dumnezeu a creat Lumea pentru a-i darui toata bunatatea posibila, adica pe El insusi, aceasta este rasplata.

Insa pentru a primi aceasta rasplata, trebuie sa o meritam. Altfel am gusta din painea rusinii, aceea a bunatatii nemeritate, care este o rasplata amara. Dar cum facem sa o meritam ? Pentru asta Creatorul a creat o „arena” imensa care sa ne ofere iluzia liberatii de alegere, puterea de a alege binele, in detrimentul raului.

Puterea de a stinge dintre bine si rau vine din nivelul Ruach al sufletului nostru.

Aceasta „arena a liberului” arbitru este lumea in care traim, „Olam HaZeh”.

Putem considera astfel raul o pre-rechezita, pentru a-i cerne pe cei merituosi si de a-i transforma pe ce-i nemerituosi. Rasplata celor buni este in lumea care va veni – „Olam HaZeh”, insa scopul Creatiei, scopul vietii noastre este sa imbunatatim lumea aceasta, „Olam HaBa”. Hasidismul spune ca trebuie mai devreme sau mai tarziu sa permitem Divinitatii sa locuiasca in aceasta Lume (litera BET cea cu care incep Torah, adica prin care a fost creata lumea, inseamna „Casa”). Adica sa facem Lumea aceasta un loc atat de Sfant, incat Dumnezeu sa-si poata sta din nou intre noi.

Dumnezeu a facut aceasta lume fizica, ascunzand sursa Divinului, dupa sute de filtre succesive. Matematicienii si fizicenii se chinuie degeaba sa-l nege sau sa-l gaseasca pe Dumnezeu in formule matematice si legi fizice, pentru ca El se afla ascuns in spatele lor.

Dumnezeu a plasat un suflet perfect, intr-un corp animalic pentru a-l eleva. Cel mai mare merit al unui suflet, este sa ia o forma de animal (Om) si sa-i transforme natura salbatica, in ceva „domesticit”, sa transforme astfel intunericul in lumina, si amaraciunea in fericire. Sufletul coboara in aceasta lume, in cea mai ascunsa dintre lumi (de lumina Creatiei), cu scopul de a urca din nou (vezi scara lui Yacov). Dar de ce ar cobori aici ? Pentru ca doar aici, sufletul poate sa depaseasca placerile si instinctele animale. Aceasta coborare a sufletului in lumea aceasta, este numita de Regele Solomon, in Cantarea Cantarilor, ca o experienta „intunecata, dar frumoasa”. Cu cat sufletul coboara mai mult in aceasta lume, cu atat experienta este una mai confuza si intunecata – insa e cu scopul de urca din nou, intr-o stare noua, transformata. Cu alte cuvinte, cu cat omul este mai pacatos si mai departat de Dumnezeu, cu atat de mult isi va dori sa se intoarca din noua la El.

Cu cat e mai intunecata lumea, si cu cat fortele raului sunt mai puternice, cu atat acestea vor straluci cand vor fi transformate in ceva bun.

Cabala numeste Kelipah (Klippah) raul. In traducere libere o Kelipah reprezinta o „coaja”, sau o „membrana”. Cand cineva mananca o portocala, sau o nuca, indeparteaza coaja. Insa coaja are rolul ei, de a proteja continutul.

In lumea aceasta totul poate fi divizat intre Sitra DeKedusha (Partea Sfiinteniei) si Sitra Achra (Cealalta Parte, Partea Impuritatii) – sau Partea Kelipot, Partea Impuritatilor. Nu exista nimic „gri”, fiecare lucru, actiune, discurs, vorba, inventie, etc., isi are originea ori in Sitra DeKedusha or in Sitra Achra.

Kabbalah diferentiaza mai mult tipuri de Kelipot. Exista Kelipat Nogah, adica o coaja care poate fi iluminata si reformata – adica un rau care poate fi rau la inceput, insa prin munca poate fi reformat. Mai exista si Shalosh Kelipot Hatmayot, adica trei „coji” ale unui rau absolut. Aceste Kelipot nu pot fi reformate, iar singura metoda de corectie este distrugerea lor absoluta.

Procesul de aparitie al acestor Kelipot poate fi citit in articolul intitulat Shevirat HaKelim.

Shevirat HaKelim – Spargerea Vaselor

Cateva completari pentru o intelegere mai buna a textului urmator:

• In ebraica cuvantul pentru „Lume” este „Olam” . „Olam” vine de la „he-elem” care inseamna ascundere. Astfel cand vom vorbi despre „lumi” ne vom referi mai exact la ascunderea  luminii divine printr-un proces de Tzimtzum (restrictie), notiune descrisa in articolul anterior . Astfel „lumile” nu trebuiesc asociate cu „planete noi”, sau corpuri ceresti din Universul material. Sunt mai degraba  „planuri” de revelare a Divnitatii intr-un sens pur spiritual.
• Despre Vase (Kelim, pluralul de la Kli – vas) – am mentionat in articolele anterioare ca „Nu e nimic in afara de El”. Totusi in Creatie putem identifica doua aspecte importante: vasul (Kli) si lumina (Ohr). Vasele spirituale sunt receptoare ale Dumnezeirii. Fiecare Om poate fi considerat un „mic vas” de receptie care este sustinut de un anumit grad de revelare al luminii. Fiecare Om care exista si a existat are macar o „lumina” care intra in acest vas. Aceasta lumina se numeste Nefesh, si reprezinta insasi suflarea vietii, aerul (Avir). Cu cat Omul inainteaza in descoperirea lui Dumnezeu, a sursei primare, cu atat vasul incepe sa se umple de noi lumini care ii imbogatesc existenta si il ridica deasupra gradului de simplu animal .

„Spargerea Vaselor” (termenul in ebraica este Shevirat HaKelim) din lumea Tohu (Lumea Haosului) este conceptul de baza in Kabbalah prin care sunt explicate doua aspecte esentiale: diversitatea  in Creatie si originea raului. In Torah acest eveniment este descris ca succesiunea celor opt regi din Edom:

Si acesti regi au domnit in pamantul Edomului inainte ca orice rege sa domneasca peste fii Israelului. (Bereishit – Geneza 36:31).

Arizal (Rabbi Isaac Luria) explica ca la inceput a fost vointa Divina a Emanatorului sa emaneze Emanatiile, adica dorinta Creatorului de genera Creatia, din nimic („Existenta Din Absenta”), prin restrictii succesive numite Tzimtzunim (plurarul de Tzimtzum). Primul proces de restrictie s-a numit Tzitzum HaRishon (sau Tzimtzum Aleph). In urma acestui proces, prima lume (nu in sensul fizic) care a luat nastere este numita Adam Kadmon. Aceasta incorporeaza intreg planul Creatiei asa cum urmeaza sa devina, e dincolo de timp, dincolo de spatiu si contine in ea tot ce urmeaza sa fie sau tot ce a fost.

Cu toate ca Adam Kadmon este o lume Post-Tzimtzum, este o lume mult prea elevata pentru a putea sustine creaturi atat de limitate precum este Omul. Daca Tzimtzum HaRishon a fost o restrictie calitativa (contractia unui cerc infinit intr-o dreapta masurabila), Tzimtzunim ulterioare sunt scaderi cantitative ale luminii infinite (Ohr Ein Sof). Intr-unul dintre aceste stadii de retragere a luminii din Creatie, zece lumini emanate prin Adam Kadmon s-au manifestat prin zece atribute, zece puncte separate de lumina. Aceste lumini se mai numesc Ochii lui Adam Kadmon (sau HaEinayim). Practic Ochii lui Adam Kadmon sunt concentratii „foarte puternice” de lumina (nivelul Keter al fiecarei Sefire ulterioare). Aceste zece Sefirot corespund lumii Tohu si sunt: Keter, Chokhmah, Binah, Chesed, Gevurah, Tiferet, Netzach, Hod, Yesod si Malchut.

Prima lumea dupa Adam Kadmon se mai numeste Akudim. Este prima dezvoltare a vasului capabil sa sustina toate aceste lumini unificate intr-o singura Unitate.

Existenta vaselor incepe doar in lumea Akudim – unde exista doar un singur vas pentru toate dintre cele zece lumini. Ulterior lumea Nikudim (un alt nume pentru Lumea Tohu) a fost emanata, si in ea zece vase au fost create pentru a sustine fiecare dintre cele zece lumini. Fiecare dintre aceste lumini reprezenta aspectul Keter al celor zece Sefirot, pentru a fi zece niveluri de Keter pentru cele zece Sefirot. Toate aceste zece lumini-Keter aveau un vas individual. Nivelurile ulteriore de lumina ale Sefirot erau toate incorporate in nivelul Keter. Din acest motiv mai sunt numite „nekudot” (puncte), insemnand puncte individuale de lumina si nu Sefirot complete. Acesti Sefirot din Nikudim au fost emanati unul peste celalat. (Ibid., Shaar HaHakdamot, Derush 1 b’OlamHaNikudim)

Faptul ca cele zece Sefirot din Lumea Nikudim (sau Tohu – lumea haosului) au fost asezate ua sub celalalta, intr-o linie, sugereaza ca functionau ca entitati separate, diferite de modul de functionare al Sefirot din lumea Tikun, unde Sefirot sunt asezate in triade armonioase: Keter-Chokmah-Binah, Chesed-Gevurah-Tiferet, Netzach-Hod-Yesod si Malchut. Astfel fiecare Sefira din Tohu functiona autonom, independenta si chiar in opozitie fata de celalalte. Mai mult, vasele erau intr-un stadiu de „imaturitate” si astfel erau incapabile sa sustina puternicele concentratii de lumina („nekudot”) care le inundau.