Daca vezi ceva ce e defect, repara-l.
Daca nu poti sa repari totul, repara ce poti.
Dar nu spune ca nu e nimic ce nu poti face. Pentru ca daca ar fi asa (nu ai putea face nimic), de ce ar mai aparea lucruri defecte in lume ?
Rabbi M. M. Schneerson
Rabbi
Despre societatea viitoare, comunism si Mesia
Rabbi Yehuda Ashlag (supranumit si Baal HaSulam, adica „Stapanul Scarii”) a avut doua mari preocupari. Prima a fost Kabbalah, mai exact crearea unui metode de studiu prin care Kabbalah sa devina accesibila publicului larg, sa se adreseze oamenilor din afara sferei Iudaismului Ortodox, evrei laici si non-evrei.
Cealalta preocuparea a fost gasirea unor solutii practice prin care se poate construi un sistem social care sa reflecte ideile Kabaliste. In memoriile sale, fostul presedinte al Israelului, Ben Gurion, povestea cum a avut cateva intalniri cu Baal HaSulam. Ben Gurion incerca sa afle cat mai multe despre Kabbalah, in timp Rav Yehuda Ashlag incerca sa mute discutia inspre comunism, organizarea kibutz-urilor si protectie sociala.
Daca in sfera spirituala, Baal HaSulam era un kabalist desarvasit, in viata de zi cu zi, in sfera politica Baal HaSulam fusese sedus de ideile de stanga, progresiste. Cu toate acestea Rav Ashlag a intuit problemele care au stat la baza implementarii comunismului, si in articolul intitulat „Construirea Societatii Viitoare (Viitorului)” a enuntat o serie de principii prin care comunismul se poate pune practica.
Comunismul este ideal, in sensul ca este moral. Principiul pe baza caruia fiecare munceste dupa posibilitati si primeste dupa nevoi sustine moralitatea comunismului.
Cu toate acestea Baal haSulam a denuntat implementarea comunismului in societatile primitive (moral). Astfel nationalizarea si impunerea comunismului nu se poate face decat prin vointa publicului larg si nu trebuie impus de o minoritate care detine puterea, sau sub presiunea armelor. In caz contrar, comunismul se naruie, deoarece oamenii nu sunt pregatiti sa renunte la regula sodomita: „Ce e al meu e al meu, ce e al meu e al tau”, regula ce se poate observa in societate prin simpla existenta a notiunii de proprietate.
Astfel Baal HaSulam defineste doua forme de comunism: „Comunismul Corupt” si „Comunismul Corectat”. Diferenta dintre cele doua este diferenta de a asculta poruncile Creatorului in „Lo Lishma” vs. „Lishma”. A asculta porunicile Creatorului (mitzvot) in „Lo Lishma” inseamna a indeplini Torah dintr-o obligatie egoista (de dragul rasplatei din lumea viitoare), mecanica, care nu aduce nici un benificiu spiritual celui care indeplineste actul. In contrast, a respecta poruncile creatorului in „Lishma” (pentru Shekinah) inseamna ca individul deja beneficiaza de inima si intelectul necesar de a distinge binele de rau si vede in Torah metoda corecta prin care umanitatea se transforma intr-un suport in care Divinitatea poate sa locuiasca. Astfel individul care respecta poruncile in „Lishma” devine un partener in Creatie, mostenind liberul arbitru, pe cand individul care asculta de poruncile creatorului in „Lo Lishma” este doare un „sclav” care nu poate inca distinge intentiile Stapanului sau.
Astfel „Comunismul Corupt” nu poate sa transforme umanitatea, deoarece ar functiona ca un aparat opresiv, iar oamenii ar urma „poruncile” noului regim social, fara a-l intelege si doar din frica. Problema reala nu o reprezinta implementarea comunismului, deoarece Comunismul va veni in mod natural, ci ridicarea gradului spiritual al umanitatii, fapt ce ar declansa, fara indoiala si o revolutia sociala. Umanitatea trebuie astfel sa realizeze ca este o mare familie, iar superficialitatile care ne diferentiaza sunt acolo doar ca o expresie a Tzitzum-ului ca sa creeze iluzia separarii. In realitate toate fiintele umane sunt parte ale aceiusi suflet primordial, numit in Kabbalah Adam Kadmon.
Astfel Baal Hasulam concluzioneaza:
- Dorinta de a primi este imprimata in fiecare creatura. Aceasta este o separare de forma intre Om si Creator. Astfel Sufletul Primordial (Adam Kadmon) a fost separat de Dumnezeu asa cum un organ este separat de organismul din care face parte. Diferenta de forma data de dorinta de a primi (a creaturilor) este ca un topor. Motivul ? In spiritualitate doua esente care au aceleasi calitati se confunda (e ca si cum ar ocupa acelasi spatiu). Insa Creatura nu se poate confunda cu Emanatorul deoarece Creatura are dorinte, pe cand Emanatorul nu.
- Astfel este clar ca ceea ce Creatorul doreste de la noi este echivalenta de forma cu El (pentru ca un organ sa functioneze trebuie sa se intoarca in corpul din care facea parte). De aceasta inteleptii au spus: „Ravniti la Atributele Sale; asa cum el este milos, asa sa fiti si voi.”
- Schimbandu-ne aceasta caracteristica, adica dorinta de a primi, atunci putem spune ca am ajuns la echivalenta de forma cu El. Adica ne-am concentra toata energia pentru beneficiul celorlalti (noi am deveni Emanatorul pentru ei, iar ei la randul lor ar deveni Emanatorul pentru noi).
- Dorinta de a primi necesitatile de baza (hrana, adapost, familie) nu reprezinta „separare de forma” fata de Creator, deoarece acestea sunt necesare supravieturii, adica sunt necesare Vesmantului nostru, trupul. Inteleptii au spus ca „ceea ce este necesar nu trebuie nici dispretuit nici pretuit”, tine de normalitate. Aceasta va fi marea revelatie din Epoca lui Mesia (ben David) cand toata lumea va putea sa faca distinctia intre necesitate si dorinta de a primi (pentru sine, fara nici o finalitate). Atunci toti vor intelege.
- Exista doua cai prin care putem sa ajungem la aceasta revelatie (sa-l aducem pe Mesia). Exista calea Torah, sau calea Suferintei. Astfel Dumnezeu le-a pus in lume pe amandoua. A pus Torah si pe Cei Drepti (Tzadikim) in fiecare generatie, dar pe de alta parte, a lasat omul sa creeze un cadru al suferintei, dandu-i liberul arbitru sa faca oricat rau e necesar pentru a intelege ce e binele. Daca toata ruina unui Al Treilea Razboi Mondial nu ne va convinge, atunci va urma un Al Patrulea si un Al Cincilea. Si atunci ruinele vor intelege ca atat individul cat si natiunile trebuie sa lucreze pentru ele doar ca sa isi acopere nevoie, iar restul de munca va fi pentru ceilalti. Atunci nici un razboi nu o sa mai fie posibil, deoarece nici un individ si nici o natiune nu va fi preocupata de binele propriu, ci doar de binele vecinului.
- Mesia va fi acela care va fi capabil sa faca neamurile sa inteleaga ca toata suferinta poate fi stopata daca lumea va merge dupa regula primordiala data de la Dumnezeu, porunca ce permeaza in majoritatea religiilor lumii, aceaia sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Dupa aceasta toate natiunile isi vor transforma bombele si tancurile in pluguri si vor munci pentru binele comun.
- Toata intelepciunea Kabbalah este pentru a ajuta natiunile sa evite distrugerea la timp, sa vina la Ierusalim si sa invete de la Mesia metoda prin care umanitatea poate sa scape de toata suferinta.
Litera Alef
Alef (Aleph – א) este prima litera din alfabetul ebraic (si a tuturor celorlalte limbi de origine semitica).
In Cabala invatam ca aceasta litera are un caracter elevat, deoarece cele mai multe nume ale lui Dumnezeu incep cu א (ex.: Elohim, El, Eloah, Adonai). Deasemenea este singura litera care nu se pronunta, acest lucru sporind misterul ce o invaluie.
Alef-ul este format din doua litere Yud (cele doua puncte, unul in dreapta sus, celalalt in stanga jos) si o litera Vav oblica (dreapta oblica). Yud-ul de sus (dreapta sus) simbolizeaza Creatorul, Yud-ul de jos (stanga jos) simbolizeaza Om-ul, iar Vav-ul oblic este Torah care ii uneste.
O alta interpretare este ca Yud-ul de sus, reprezinta „apele de sus”, iar Yud-ul de jos reprezinta „apele de jos”. „Apele de sus” sunt pline de intelepciune, calde si umede, putand sa sustina viata. Pe cand „apele de jos” sunt reci si intunecate si reprezinta separatia acestei lumi, de lumea spirituala. La inceput cele doua lumi nu puteau sa comunice, insa El a decretat ca Torah sa fie mecanismul prin care se poate realiza comuniunea.
Despre aceste „ape” vorbeste Rabbi Akiva in Talmud cand ne atentioneaza: „Cand veti ajunge in locul de pietrei de marmura pura, sa nu spuneti „apa-apa”, pentru ca este scris ca cel care spune minciuni nu poate sta in fata Sa.” Locul de marmura pura este locul unde cele doua „ape” din Alef se unesc, adica un nivel de percpetie inalta a realitatii, unde El si Numele Lui sunt una, fara diviziune.
Valoare numerica a literei Alef este 1, insa in ebraica inseamna 1000. Acest lucru sugereaza unitatea perfecta la care trebuie sa ajunga lumea – 1000 de oameni cu o singura inima (alef).
Sunt porti in Rai ce pot fi deschise doar prin muzica si cantec ( Rabbi Shneur Zalman of Liady)
Un Nigun (pl. Nigunim) este o forma muzicala mistica prin care sunt tranmise stari de bucurie, sau stari extactice care au rolul sa ne apropie de D-zeu.
Pslamul 51 – Ce inseamna un duh zdrobit si cum putem sa ne ferim de suferinta.
In Tehilim (sau Cartea Psalmilor) la capitolul 51 exista un fragment ce pare paradoxal. Este scris:
Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule tu nu dispretuiesti o inima mahnita si zdrobită.
Cabala ne invata insa ca Dumnezeu doreste ca noua, creaturilor Sale, sa ne fie bine, sa fim intotdeauna fericite si sa nu ne lipsească nimic. De ce ar vrea astfel sa avem un „duh zdrobit” ? Ce Parinte si-ar dori ca propriul copil sa fie „zdrobit”.
Stim ca tot ce exista si putem observa cu organele noastre de simt, unii mai bine ca altii, totul este animat de El. Universul, lumea, si nu in ultimul rand Omul au o suflare Divina care ne animeaza si ne face sa ne miscam. Daca nu ar fi aceasta suflare, Ruah Elohim, totul ar fi ca un corp fara suflet, un nimic (vid). Daca numai si pentru un singur moment, Creatorul si-ar intoarce privirea de la Creatia sa, totul ar disparea si nu ar fi fost niciodata.
El isi iubește insa atat de mult Creatia, incat chiar si mana omului care face pacatul, este animata tot de El si suflarea Sa, si il tine pe pacatos in viata pentru a se caii.
Regele David
In Zohar, Rabbi Shimon spune ca atunci cand omul pacatuieste impotriva Numelui Sfant, atrage un duh necurat, din celălalta parte (Sitra Achra). Duhul acesta este abil, ii vorbește Omului vorbe dulci si încearcă cu tot felul de argumente sa-l convingă ca pacatul este justificat. Uneori acest duh necurat preia controlul asupra Omului, si se foloseste de insasi suflarea sfanta primita de Om ca sa se manifeste.
Creatorul nu intervine niciodata direct ca sa indeparteze acest duh. Il asteapta insa pe om sa se indeparteze de rau si sa se caiasca. Cand omul face Teshuvah, acest duh este zdrobit, si omul devine imun la ispitele sale. De asta este scris tot in Psalmi: „Un duh care a trecut si nu se va mai intoarce niciodata”.
Astfel intelegem ca „duhul zdrobit” nu se refera la persoana, ci dimpotriva, la „Duhul Impuritatii”. Iar cea mai placuta jertfa in fata lui Dumnezeu este cand Omul reuseste sa-l zdrobeasca prin multe sacrificii.
Ce intelegem insa prin duh ? Unii ar fi tentați sa-l asemene cu un fel de diavol, care vine si posedeaza credinciosii. Duhul este ca o dorinta fara acoperire. Omul vrea sa primeasca placere cu orice orice pret – o placere mare nelimitată, fara a se gandi la urmari sau responsabilități. De dragul acestei placeri este gata sa-i subjege si sa-i faca sa sufere pe altii, pentru a fi el fericit. Aceasta dorinta obtuza este un astfel de duh. Ea vine sa substituie natura noastra de oameni facuti dupa chipul si asemanarea Lui, creand la schimb haos. Pentru a o combate exista doua metode:
1. Metoda suferinței: Acest duh, pe termen lung, consuma si oboseste Omul, creandu-i multa suferinta. Omul ajunge sa-l urasca si sa vrea sa se indeparteze de el cat mai mult. Insa acest proces este unul anevoios si implica multa suferinta.
2. Metoda Torah, sau a invaturilor celor ce s-au luptat cu aceste duhuri si ne invata cum sa ne ferim de ele, sa dezvoltam „anticorpii” fara a fi nevoiti sa ne expunem la acesti „virusi”. De asta putem spune ca generatiile anterioare de Tzadik si Oameni Sfinti au suferit pentru noi.
O poveste cu vulpi si pesti din Talmud (BERACHOT 61B)
Candva guvernul pagan al Romei a hotarat ca studiul Torei sa fie interzis pe tot cuprinsul Imperiului. Pappus Ben Judah l-a vazut Rabbi Akiva ca organiza intalniri pe ascuns pentru studiul Torei, si i-a zis:
„Akiva, de ce faci asta ? Nu ti-e frica de romani ?”
Rabbi Akiva i-a raspuns printr-o parabola:
O vulpe mergea pe malul unui rau si a vazut pestii fugind in toate directiile, si le-a zis:
„De ce fugiti ?”
„Fugim de navoadele intinse de oameni care vor sa ne prinda.”
„Dar de ce nu vreti sa veniti pe uscat ? Vom trai impreuna in pace, asa cum au facut-o stramosii nostri candva.”
Pestii s-au gandit putin si i-au raspuns vulpii:
„Nu se spune despre tine oare ca esti cel mai viclean dintre animale ? Nu esti inteapta vulpe, esti nebuna! Daca in mediul in care traim frica noastra este atat de mare, cum ne-ar fi in locul care cu siguranta ne-ar aduce moartea ?”
De aceea este scris in Deutoronom 30:20 „Pentru ca asta e lungimea zilelor tale, sa traiesti in pamantul pe care D-zeu l-a promis parintilor vostri, lui Abraham, lui Itzhak si lui Yacob.”
Corectia Lumii
Rabbi Menachem Mendel Schneerson
Lumea in care traim este incompleta si asteapta partea Omului sa isi faca datoria si sa munceasca pentru desavarsirea ei. De aceea Rabbi Menachem Mendel Schneerson spunea:
Daca vezi ceva ce trebuie reparat si ai idee despre cum se poate repara, atunci ai gasit o parte din lume pe care Dumnezeu a lasat-o asa ca tu sa o completezi. Daca dimpotriva, vezi doar ce e urat in lume, atunci tu esti cel care are nevoie de reparatii.
Atitudinea in fata Lumii in care traim trebuie sa fie una pozitiva. Rabbi Yehuda Ashlag spunea ca unui om ii este permis sa lucreze in Linia Stanga (Din – Judecata) maxim o jumatate de ora pe zi, iar asta doar daca restul de 23,5 ore le-a petrecut in Linia Dreapta (Chesed – Mila). Asta inseamna ca atitudinea noastra in fata lumii nu trebuie sa fie una excesiv de critica, oamenii sunt asa cum sunt, produse ale mediului in care s-au dezvoltat. Nu este datoria si munca noastra sa-i judecam, dimpotriva, trebuie sa invatam sa aratam compasiune si altruism pentru tot ce ne inconjoara, chiar daca este impotriva naturii noastre (egoiste).
Judecata noastra nu poate fi valida. Oricat am citit, experimentat si cautat Adevarul, Esenta e dincolo de noi. Fiind limitati de spatiu, timp si propriile noastre simturi nu putem avea imaginea de ansamblu. Evident asta nu inseamna ca trebuie sa incurajam Raul, dar atitudinea noastra fata de Rau trebuie sa fie una ca a unui student pus in fata unei probleme dificile la un examen. El va petrece orele vietii sale incercand sa rezolve aceasta problema, sursa ei. Fiecare are unelte personale, iar mirodenia suprema este Mila (Chesed). Daca iesim din Mila si Compasiune, iesim din capacitatea de a-i simti pe ceilalti, si astfel ne departam de Creator, binecuvantat fie El, caci El se revelaza cu adevarat doar in relatia armonioasa dintre oameni.
Metafora Luminii
Ein Sof si Tzimtzum (צמצום). (Photo credit: Wikipedia)
Lumina (Ohr) este metafora preferata de mistici pentru a descrie diferitele manifestari si emanatii ale Creatorului. Acest termen nu este ales intamplator, insa in mod cert, ca orice cuvant al Omului, este doar o forma primitiva de a numi ceva ce nu putem cuprinde cu adevarat, caci El este de necuprins.
Insa “Torah vorbeste in limba Omului”[1], si din acest motiv profetii si inteleptii au folosit un limbaj antropomorfic[2], adica termeni din lumea materiala, empirica sunt alesi pentru a descrie lucruri abstracte din lumea spirituala.
La inceput cititorul neavizat va materializa tot ce citeste si intelege, insa dupa ce va primi intelepciunea si dezlegarea de sus, va incepe sa intrezareasca profunzimea scrierilor, “dematerializand” termenii materiali. Acesta este limbajul ramurilor si radacinilor, unde tot ce exista in “lumile de sus” are corespondenta in lumea noastra, insa nu o corespondenta “totala”. Ci mai degraba, tot ce exista in “lumile de sus” are atingere in lumea noastra.
Rabbi Joseph Albo spunea ca “lumina” poseda niste calitati exceptionale care o apropie, prin analogie, cu Divinul:
– Existenta Luminii nu poate fi negata ;
– Lumina nu este un lucru corporal (as adauga – nici macar un corpuscul);
– Lumina faciliteaza vederea si trecerea din potential la actual;
– Lumina bucura sufletul ;
– Cineva care nu a vazut niciodata un corp luminos nu poate intelege culorile si frumusetea luminii;
– Chiar cineva care a vazut corpuri luminoase nu poate sa suporte sa priveasca lumina intensa, si daca insista sa priveasca mai mult decat ii este dat sa o faca, ochii lui vor deveni orbi si nu vor mai putea distinge ulterior lucruri care in mod normal ar fi vizibile.
Rabbi Joseph Ergas lista si el urmatoarele calitati:
– Lumina este subtila ;
– Lumina emisa din “luminar” nu se separa niciodata de acesta ;
– Lumina se imprastie instantaneu ;
– Lumina este capabila sa radieze toate obiectele fizice si sa le penetreze pe cele transparente ;
– Lumina nu se amesteca cu nimic ;
– Lumina nu se schimba, perceptia noastra asupra luminii se schimba ;
– Lumina este esentiala vietii ;
– Lumina este “absorbita” de recipient in functie de necesitatile acestuia .
Cu toate ca analogia Lumina – Actiune Divina este satisfacatoare pentru majoritatea cazurilor, nici ea nu este perfecta. “Luminarul” este incapabil sa se restrictioneze pe sine (Tzimtzum). Inteleptii nu inceteaza astfel sa ne atentioneze ca tot ceea ce citim in scrierile Kabbaliste autentice, nu se refera la lucruri si interactiuni materiale, “intinate” de limitarile lumii fizice : timpul si spatiul, ci la aspecte pur spirituale.
[2] Jacob Immanuel Schochet – Mystical Concepts in Chassidism – An introduction to Kabbalistic Concepts and Doctrines, Kehot Publications, Brooklyn, New York, 1988
Kavanah
Schneur Zalman of Liadi (Photo credit: Wikipedia)
Rabbi Shneur Zalman din Liady (Alter Rebbe) noteaza (Tanya, Likutei Amarim, capitolul 39) ca munca si actiunile noastre au efect doar daca sunt insotite de Kavanah.
In cazul in care Kavanah porneste dintr-o frica si dragoste naturala pentru Creator, atunci spunem ca Torah si Mitzvot-urile noastre se inalta in lumea Yetzirah, care este o lume a emotiilor.
Daca dimpotriva Kavanah porneste dintr-o frica si dragoste fata de Creator care izvoraste din perceptia maretiei Sale si a creatiei Sale, atunci spunem ca Torah si Mitzvot se inalta in lumea Beriah, o lume a intelectului.
In schimb Torah si Mitzvot care sunt facute in Shelo Lishma, si nu sunt insotite de Kavanah, adica nu exista nici dragoste nici frica fata de Creator, atunci totul ramane in lumea materiala (Assiya) si nu influenteaza cu adevarat spiritualul.
Astfel Torah chiar daca e studiata zilnic, daca acest studiu e mecanic sau e indreptat catre motive egoiste (pentru a deveni un intelept, doar de dragul intelepciunii), nu ajuta la nimic Omului, pentru ca totul se blocheaza in material.
Medicamentul dulce ca mierea
Baal Shem Tov spunea:
Trebuie sa renunti la atitudinea dura de a gasi greseli la toti si la toate. In schimb trebuie sa devii plin de compasiune, sa cauti doar pozitivul.
Chiar daca vedem ceva respingator intr-o alta persoana, trebuie sa realizam ca acest lucru este spre binele nostru. Insusi faptul ca ai observat defectul, demonstreaza ca exista urme din aceasta trasatura in tine. Tu insa ai sansa sa o regreti.
Asa este, acest lucru este pentru binele tau . Daca ai fi singur pe lume, ai crede ca esti pios . Vazand defecte la altcineva, iti este dat sa realizezi ca aceste defecte sunt si in tine .
Aceasta poate sa fie si o intepretarea a versului: “Domnul a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18) . Asta inseamna ca Dumnezeu iti aduce ajutor prin ceva care ti-e aparent potrivnic.
Astfel, daca ai un vecin rau care te deranjeaza din rugaciune si studiu, sau din orice alta activitate, vorbeste din inima si spune: “Asta este pentru binele meu. Inseamna ca intentiile mele nu au fost destul de sincere. Aceast deranjament mi-a fost trimis pentru a realiza asta si pentru a munci cu mai multa putere.”
Mai sunt multe exemple de acest tip, iar o persoana inteligenta va stii sa identifice propriile sale lectii.
Cel mai important lucru este sa realizam ca Dumnezeu se gaseste in toate lucrurile si in toate activitatile. Cand vei realiza asta vei fi capabil sa identifici toate anecdotele pe care ti le serveste Creatorul, bincuvantat fie El, in fiecare aspect al vietii tale – la fel ca in studiu si in rugaciune.
Cheia este sa abandonezi tristetea si sa fii fericit. Maestrul nostru Rabbi Nachman Of Horodenka, mi-a spus despre un vis pe care l-a avut in timp ce se afla in Pamantul Israelului. Nu era sigur daca ar fi bine sa se intoarca in Diaspora din motive cunoscute doar lui… Dar a avut o viziune in acest vis. Mi-a zis ca sunt multi doctori care isi trateaza pacientii cu medicamente si otravuri amare, insa doctorul cel bun isi vindeca pacientii cu un medicament dulce ca mierea.
Despre asta vorbim, prin post, auto-flagerare si pedepse prin care iti propui sa te dedici doar studiului, suferinta si tristetea te vor castiga, si vei cadea in capcana de a gasi greseli si a-i judeca pe toti care in loc sa se comporte ca tine, abandoneaza viata eterna si se dedau activitatilor trecatoarea din lume materiala . Ganditi-va la povestea lui Rabbi Shimon Bar Yochai si fiul sau, asa cum este mentionata in Talmud, cum o voce a rasunat din Ceruri si a strigat: “Intoarceti-va in pestera voastra!”. Acesta e medicamentul insotit cu ape amare. Continuă lectura
Cei doi bufoni
Talmudul spune povestea lui Rabbi Beroka. El statea de vorba cu profetul Elijah in piata oraslui. La un moment dat l-a intrebat pe profet:
“Este cineva in piata aceasta care apartine de Lumea Urmatoare (Olam HaBa) ?”
Elijah a aratat in directia a doi frati.
Intrigat de raspuns, si manat de dorinta de a nu-i pierde, Rabbi Beroka a fugit dupa ei si i-a intrebat cu ce se ocupa.
Ei i-au zis:
“Suntem doar doi bufoni. Ii facem pe oameni tristi sa rada. Si cand vedem ca doi oameni sunt in conflict, ne folosim de umor pentru a face pace (Shalom) intre ei.”
Baal Shem Tov a dat urmatoarea explicatie:
Cei doi bufoni aveau capacitatea sa conecteze ramura cu radacina spirituala. Astfel tot ce vedeau intr-o persoana conectau cu echivalentul din lumea spirituala. Prin asta, orice decret Divin impotriva acelei persoane era anulat.
Dar daca cineva era suparat (sau in conflict cu cineva) cei bufoni nu puteau sa faca aceasta conexiune. Astfel il inveseleau cu glume si cuvinte cu talc, pana cand deveneau capabili sa faca toata conexiunile necesare.
Mai bine fericit
Din invataturile lui Rabbi Baal Shem Tov:
Nu te pierde in detalii excesive in tot ceea ce faci. Acestea sunt impulsurile rele care lucreaza impotriva ta. Au intentia sa te faca sa agonizezi la gandul ca nu ti-ai indeplinit cu adevarat obligatia, vor doar sa te iti creeze o stare de amaraciune. Amaraciunea este o atitudine condamnabila, cel mai mare obstacol in munca ta de a-L servi pe Creator, binecuvantat fie El.
Chiar daca te-ai lasat pierdut in pacate, nu te balaci in amaraciune si depresie. Amaraciunea va distruge tot ce ai realizat pana acum, si va face sa devii o victima sigura pentru fiecare impuls rau, oricum gandesti ca esti o cauza pierduta – atunci serviciul tau pentru Dumnezeu se va destrama.
Fii doar suparat din cauza pacatului, rusinat in fata Creatorului, si pledeaza pentru a fi iertat pentru raul pe care l-ai facut. Apoi mergi si bucura-te din nou intru Dumnezeu, binecuvantat fie El, pentru ca ai regretat cu adevarat fapta facuta si ti-ai promis sa nu mai repeti niciodata lucruri prostesti.
Chiar daca stii cu siguranta ca nu ti-a indeplinit indatorilile, din cauza numeroaselor obstacole din calea ta, nu lasa asta sa te aduca la disperare. Aminteste-ti ca Dumnezeu, binecuvantat fie El, cunoaste toate inimile si sufletele. Stie ca tu ti-ai dorit sa faci lucrurile cat mai bine posibil, doar ca nu ai reusit. Si apoi intaraste-ti bucuria intru Creator, binecuvantat fie El.
Si eu fac asta
Povestea de astazi este despre un doctor celebru, generos dar din pacate foarte laudaros.
Intr-o zi acest doctor mergea cu trasura prin oras. In drum vede rabinul comunitatii si se hotareste sa se opreasca si sa-l invite pe acesta sa calatoreasca imrepuna. Rabinul accepta. Asa cum ii era obiceiul doctorul incepe sa vorbeasca despre realizarile sale:
„Stii, Rabbi, am o multime de pacienti care nu isi permit sa plateasca, dar niciodata nu ii refuz. Ii tratez la fel cum ii tratez pe cei bogati.”
„Si eu fac asta.”, a replicat rabinul.
Medicul s-a gandit ca probabil rabinul se referea la „pacientii spirituali” si a continuat cu lauda.
„De asemenea”, a continuat doctorul, „de multe ori pacientii mei au nevoie de medicamente scumpe. Daca nu si le pot permite, eu le ofer pe gratis.”
„Si eu fac asta.”, a replicat rabinul.
Medicul s-a gandit ca probabil rabinul facea din cand in cand acte de caritate.
„Uneori cand oamenii au nevoie de ingrijiri post-operatorii, chiar daca sunt in criza de timp, incerc sa-i ajut cat de mult. Niciodata nu imi las pacientii singuri.”, a continuat doctorul.
„Si eu a fac asta.”, a replicat rabinul.
Discutia a continuat in acelasi ton, medicul se lauda cu reusitele si actele sale de bunatate, iar rabinul repetea robotic si contemplativ aceeasi fraza: „Si eu fac asta.”. In cele din urma medicul nu a mai reusit sa se abtina si l-a intrebat pe rabin:
„Rabbi, eu nu inteleg, tu nu esti doctor, cum poti face aceleasi lucruri ?”
„Nu, tot ce am vrut sa zic este ca si eu fac asta – vorbesc doar despre calitatile mele si niciodata despre defecte.”
Baal Shem Tov (Rabbi Yisroel Ben Eliezer), fondatorul hasidismului, spunea ca oamenii din jurul nostru sunt ca o oglinda. Observam lucrurile rele din altii doar pentru ca exista deja in noi. Acesta e felul Providentei Divine de a ne arata lipsurile si zonele in care trebuie sa „lucram”.
Deasemenea asta ne va invata sa fim mai toleranti cu cei din jurul nostru.
Meditatie – Regele este rabdator
(…) Cel Sfant, Binecuvantat este El, este un Rege rabdator. El suporta o insulta intr-un mod deasupra intelegerii umane. Nimic nu e ascuns de de Providenta Sa. Ba mai mult, nu exista nici macar un moment in care Omul sa nu hraneasca si sa nu traiasca prin virtutea Puterii Divine, care curge in jos asupra lui. Rezulta ca nici un Om nu pacatuieste impotriva Sa, fara ca Afluenta Divina sa curga prin el, permitandu-i sa existe si sa-si miste membrele. In ciuda faptului ca el se foloseste de membrele sale pentru a pacatui, Puterea Divina nu inceteaza sa-l animeze, si nu se trage nici macar pentru un moment. (Rabbi Moshe Cordovero – Tomer Devorah)
Shevirat HaKelim – Spargerea Vaselor
Cateva completari pentru o intelegere mai buna a textului urmator:
- In ebraica cuvantul pentru „Lume” este „Olam” . „Olam” vine de la „he-elem” care inseamna ascundere. Astfel cand vom vorbi despre „lumi” ne vom referi mai exact la ascunderea luminii divine printr-un proces de Tzimtzum (restrictie), notiune descrisa in articolul anterior . Astfel „lumile” nu trebuiesc asociate cu „planete noi”, sau corpuri ceresti din Universul material. Sunt mai degraba „planuri” de revelare a Divnitatii intr-un sens pur spiritual.
- Despre Vase (Kelim, pluralul de la Kli – vas) – am mentionat in articolele anterioare ca „Nu e nimic in afara de El”. Totusi in Creatie putem identifica doua aspecte importante: vasul (Kli) si lumina (Ohr). Vasele spirituale sunt receptoare ale Dumnezeirii. Fiecare Om poate fi considerat un „mic vas” de receptie care este sustinut de un anumit grad de revelare al luminii. Fiecare Om care exista si a existat are macar o „lumina” care intra in acest vas. Aceasta lumina se numeste Nefesh, si reprezinta insasi suflarea vietii, aerul (Avir). Cu cat Omul inainteaza in descoperirea lui Dumnezeu, a sursei primare, cu atat vasul incepe sa se umple de noi lumini care ii imbogatesc existenta si il ridica deasupra gradului de simplu animal .
„Spargerea Vaselor” (termenul in ebraica este Shevirat HaKelim) din lumea Tohu (Lumea Haosului) este conceptul de baza in Kabbalah prin care sunt explicate doua aspecte esentiale: diversitatea in Creatie si originea raului. In Torah acest eveniment este descris ca succesiunea celor opt regi din Edom:
Si acesti regi au domnit in pamantul Edomului inainte ca orice rege sa domneasca peste fii Israelului. (Bereishit – Geneza 36:31).
Arizal (Rabbi Isaac Luria) explica ca la inceput a fost vointa Divina a Emanatorului sa emaneze Emanatiile, adica dorinta Creatorului de genera Creatia, din nimic („Existenta Din Absenta”), prin restrictii succesive numite Tzimtzunim (plurarul de Tzimtzum). Primul proces de restrictie s-a numit Tzitzum HaRishon (sau Tzimtzum Aleph). In urma acestui proces, prima lume (nu in sensul fizic) care a luat nastere este numita Adam Kadmon. Aceasta incorporeaza intreg planul Creatiei asa cum urmeaza sa devina, e dincolo de timp, dincolo de spatiu si contine in ea tot ce urmeaza sa fie sau tot ce a fost.
Cu toate ca Adam Kadmon este o lume Post-Tzimtzum, este o lume mult prea elevata pentru a putea sustine creaturi atat de limitate precum este Omul. Daca Tzimtzum HaRishon a fost o restrictie calitativa (contractia unui cerc infinit intr-o dreapta masurabila), Tzimtzunim ulterioare sunt scaderi cantitative ale luminii infinite (Ohr Ein Sof). Intr-unul dintre aceste stadii de retragere a luminii din Creatie, zece lumini emanate prin Adam Kadmon s-au manifestat prin zece atribute, zece puncte separate de lumina. Aceste lumini se mai numesc Ochii lui Adam Kadmon (sau HaEinayim). Practic Ochii lui Adam Kadmon sunt concentratii „foarte puternice” de lumina (nivelul Keter al fiecarei Sefire ulterioare). Aceste zece Sefirot corespund lumii Tohu si sunt: Keter, Chokhmah, Binah, Chesed, Gevurah, Tiferet, Netzach, Hod, Yesod si Malchut.
Prima lumea dupa Adam Kadmon se mai numeste Akudim. Este prima dezvoltare a vasului capabil sa sustina toate aceste lumini unificate intr-o singura Unitate.
Existenta vaselor incepe doar in lumea Akudim – unde exista doar un singur vas pentru toate dintre cele zece lumini. Ulterior lumea Nikudim (un alt nume pentru Lumea Tohu) a fost emanata, si in ea zece vase au fost create pentru a sustine fiecare dintre cele zece lumini. Fiecare dintre aceste lumini reprezenta aspectul Keter al celor zece Sefirot, pentru a fi zece niveluri de Keter pentru cele zece Sefirot. Toate aceste zece lumini-Keter aveau un vas individual. Nivelurile ulteriore de lumina ale Sefirot erau toate incorporate in nivelul Keter. Din acest motiv mai sunt numite „nekudot” (puncte), insemnand puncte individuale de lumina si nu Sefirot complete. Acesti Sefirot din Nikudim au fost emanati unul peste celalat. (Ibid., Shaar HaHakdamot, Derush 1 b’OlamHaNikudim)
Faptul ca cele zece Sefirot din Lumea Nikudim (sau Tohu – lumea haosului) au fost asezate ua sub celalalta, intr-o linie, sugereaza ca functionau ca entitati separate, diferite de modul de functionare al Sefirot din lumea Tikun, unde Sefirot sunt asezate in triade armonioase: Keter-Chokmah-Binah, Chesed-Gevurah-Tiferet, Netzach-Hod-Yesod si Malchut. Astfel fiecare Sefira din Tohu functiona autonom, independenta si chiar in opozitie fata de celalalte. Mai mult, vasele erau intr-un stadiu de „imaturitate” si astfel erau incapabile sa sustina puternicele concentratii de lumina („nekudot”) care le inundau. Continuă lectura
Blog Cabalist 