Povestea de astazi este despre un doctor celebru, generos dar din pacate foarte laudaros.
Intr-o zi acest doctor mergea cu trasura prin oras. In drum vede rabinul comunitatii si se hotareste sa se opreasca si sa-l invite pe acesta sa calatoreasca imrepuna. Rabinul accepta. Asa cum ii era obiceiul doctorul incepe sa vorbeasca despre realizarile sale:
„Stii, Rabbi, am o multime de pacienti care nu isi permit sa plateasca, dar niciodata nu ii refuz. Ii tratez la fel cum ii tratez pe cei bogati.”
„Si eu fac asta.”, a replicat rabinul.
Medicul s-a gandit ca probabil rabinul se referea la „pacientii spirituali” si a continuat cu lauda.
„De asemenea”, a continuat doctorul, „de multe ori pacientii mei au nevoie de medicamente scumpe. Daca nu si le pot permite, eu le ofer pe gratis.”
„Si eu fac asta.”, a replicat rabinul.
Medicul s-a gandit ca probabil rabinul facea din cand in cand acte de caritate.
„Uneori cand oamenii au nevoie de ingrijiri post-operatorii, chiar daca sunt in criza de timp, incerc sa-i ajut cat de mult. Niciodata nu imi las pacientii singuri.”, a continuat doctorul.
„Si eu a fac asta.”, a replicat rabinul.
Discutia a continuat in acelasi ton, medicul se lauda cu reusitele si actele sale de bunatate, iar rabinul repetea robotic si contemplativ aceeasi fraza: „Si eu fac asta.”. In cele din urma medicul nu a mai reusit sa se abtina si l-a intrebat pe rabin:
„Rabbi, eu nu inteleg, tu nu esti doctor, cum poti face aceleasi lucruri ?”
„Nu, tot ce am vrut sa zic este ca si eu fac asta – vorbesc doar despre calitatile mele si niciodata despre defecte.”
Baal Shem Tov (Rabbi Yisroel Ben Eliezer), fondatorul hasidismului, spunea ca oamenii din jurul nostru sunt ca o oglinda. Observam lucrurile rele din altii doar pentru ca exista deja in noi. Acesta e felul Providentei Divine de a ne arata lipsurile si zonele in care trebuie sa „lucram”.
Deasemenea asta ne va invata sa fim mai toleranti cu cei din jurul nostru.
Mai multe aici .