Despre societatea viitoare, comunism si Mesia

Rabbi Yehuda Ashlag (supranumit si Baal HaSulam, adica „Stapanul Scarii”) a avut doua mari preocupari. Prima a fost Kabbalah, mai exact crearea unui metode de studiu prin care Kabbalah sa devina accesibila publicului larg, sa se adreseze oamenilor din afara sferei Iudaismului Ortodox, evrei laici si non-evrei.

Cealalta preocuparea a fost gasirea unor solutii practice prin care se poate construi un sistem social care sa reflecte ideile Kabaliste. In memoriile sale, fostul presedinte al Israelului, Ben Gurion, povestea cum a avut cateva intalniri cu Baal HaSulam. Ben Gurion incerca sa afle cat mai multe despre Kabbalah, in timp Rav Yehuda Ashlag incerca sa mute discutia inspre comunism, organizarea kibutz-urilor si protectie sociala.

Daca in sfera spirituala, Baal HaSulam era un kabalist desarvasit, in viata de zi cu zi, in sfera politica Baal HaSulam fusese sedus de ideile de stanga, progresiste. Cu toate acestea Rav Ashlag a intuit problemele care au stat la baza implementarii comunismului, si in articolul intitulat „Construirea Societatii Viitoare (Viitorului)” a enuntat o serie de principii prin care comunismul se poate pune practica.

Comunismul este ideal, in sensul ca este moral. Principiul pe baza caruia fiecare munceste dupa posibilitati si primeste dupa nevoi sustine moralitatea comunismului.

Cu toate acestea Baal haSulam a denuntat implementarea comunismului in societatile primitive (moral). Astfel nationalizarea si impunerea comunismului nu se poate face decat prin vointa publicului larg si nu trebuie impus de o minoritate care detine puterea, sau sub presiunea armelor. In caz contrar, comunismul se naruie, deoarece oamenii nu sunt pregatiti sa renunte la regula sodomita: „Ce e al meu e al meu, ce e al meu e al tau”, regula ce se poate observa in societate prin simpla existenta a notiunii de proprietate.

Astfel Baal HaSulam defineste doua forme de comunism: „Comunismul Corupt” si „Comunismul Corectat”. Diferenta dintre cele doua este diferenta de a asculta poruncile Creatorului in „Lo Lishma” vs. „Lishma”. A asculta porunicile Creatorului (mitzvot) in „Lo Lishma” inseamna a indeplini Torah dintr-o obligatie egoista (de dragul rasplatei din lumea viitoare), mecanica, care nu aduce nici un benificiu spiritual celui care indeplineste actul. In contrast, a respecta poruncile creatorului in „Lishma” (pentru Shekinah) inseamna ca individul deja beneficiaza de inima si intelectul necesar de a distinge binele de rau si vede in Torah metoda corecta prin care umanitatea se transforma intr-un suport in care Divinitatea poate sa locuiasca. Astfel individul care respecta poruncile in „Lishma” devine un partener in Creatie, mostenind liberul arbitru, pe cand individul care asculta de poruncile creatorului in „Lo Lishma” este doare un „sclav” care nu poate inca distinge intentiile Stapanului sau.

Astfel „Comunismul Corupt” nu poate sa transforme umanitatea, deoarece ar functiona ca un aparat opresiv, iar oamenii ar urma „poruncile” noului regim social, fara a-l intelege si doar din frica. Problema reala nu o reprezinta implementarea comunismului, deoarece Comunismul va veni in mod natural, ci ridicarea gradului spiritual al umanitatii, fapt ce ar declansa, fara indoiala si o revolutia sociala. Umanitatea trebuie astfel sa realizeze ca este o mare familie, iar superficialitatile care ne diferentiaza sunt acolo doar ca o expresie a Tzitzum-ului ca sa creeze iluzia separarii. In realitate toate fiintele umane sunt parte ale aceiusi suflet primordial, numit in Kabbalah Adam Kadmon.

Astfel Baal Hasulam concluzioneaza:

1. Dorinta de a primi este imprimata in fiecare creatura. Aceasta este o separare de forma intre Om si Creator. Astfel Sufletul Primordial (Adam Kadmon) a fost separat de Dumnezeu asa cum un organ este separat de organismul din care face parte. Diferenta de forma data de dorinta de a primi (a creaturilor) este ca un topor. Motivul ? In spiritualitate doua esente care au aceleasi calitati se confunda (e ca si cum ar ocupa acelasi spatiu). Insa Creatura nu se poate confunda cu Emanatorul deoarece Creatura are dorinte, pe cand Emanatorul nu.
2. Astfel este clar ca ceea ce Creatorul doreste de la noi este echivalenta de forma cu El (pentru ca un organ sa functioneze trebuie sa se intoarca in corpul din care facea parte). De aceasta inteleptii au spus: „Ravniti la Atributele Sale; asa cum el este milos, asa sa fiti si voi.”
3. Schimbandu-ne aceasta caracteristica, adica dorinta de a primi, atunci putem spune ca am ajuns la echivalenta de forma cu El. Adica ne-am concentra toata energia pentru beneficiul celorlalti (noi am deveni Emanatorul pentru ei, iar ei la randul lor ar deveni Emanatorul pentru noi).
4. Dorinta de a primi necesitatile de baza (hrana, adapost, familie) nu reprezinta „separare de forma” fata de Creator, deoarece acestea sunt necesare supravieturii, adica sunt necesare Vesmantului nostru, trupul. Inteleptii au spus ca „ceea ce este necesar nu trebuie nici dispretuit nici pretuit”, tine de normalitate. Aceasta va fi marea revelatie din Epoca lui Mesia (ben David) cand toata lumea va putea sa faca distinctia intre necesitate si dorinta de a primi (pentru sine, fara nici o finalitate). Atunci toti vor intelege.
5. Exista doua cai prin care putem sa ajungem la aceasta revelatie (sa-l aducem pe Mesia). Exista calea Torah, sau calea Suferintei. Astfel Dumnezeu le-a pus in lume pe amandoua. A pus Torah si pe Cei Drepti (Tzadikim) in fiecare generatie, dar pe de alta parte, a lasat omul sa creeze un cadru al suferintei, dandu-i liberul arbitru sa faca oricat rau e necesar pentru a intelege ce e binele. Daca toata ruina unui Al Treilea Razboi Mondial nu ne va convinge, atunci va urma un Al Patrulea si un Al Cincilea. Si atunci ruinele vor intelege ca atat individul cat si natiunile trebuie sa lucreze pentru ele doar ca sa isi acopere nevoie, iar restul de munca va fi pentru ceilalti. Atunci nici un razboi nu o sa mai fie posibil, deoarece nici un individ si nici o natiune nu va fi preocupata de binele propriu, ci doar de binele vecinului.
6. Mesia va fi acela care va fi capabil sa faca neamurile sa inteleaga ca toata suferinta poate fi stopata daca lumea va merge dupa regula primordiala data de la Dumnezeu, porunca ce permeaza in majoritatea religiilor lumii, aceaia sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Dupa aceasta toate natiunile isi vor transforma bombele si tancurile in pluguri si vor munci pentru binele comun.
7. Toata intelepciunea Kabbalah este pentru a ajuta natiunile sa evite distrugerea la timp, sa vina la Ierusalim si sa invete de la Mesia metoda prin care umanitatea poate sa scape de toata suferinta.

Metafora Luminii

Ein Sof si Tzimtzum (צמצום). (Photo credit: Wikipedia)

Lumina  (Ohr) este metafora preferata de mistici pentru a descrie diferitele manifestari si emanatii ale Creatorului. Acest termen nu este ales intamplator, insa in mod cert, ca orice cuvant al Omului, este doar o forma primitiva de a numi ceva ce nu putem cuprinde cu adevarat, caci El este de necuprins.

Insa “Torah vorbeste in limba Omului”[1], si din acest motiv profetii si inteleptii au folosit un limbaj antropomorfic[2], adica termeni din lumea materiala, empirica sunt alesi pentru a descrie lucruri abstracte din lumea spirituala.

La inceput cititorul neavizat va materializa tot ce citeste si intelege, insa dupa ce va primi intelepciunea si dezlegarea de sus, va incepe sa intrezareasca profunzimea scrierilor, “dematerializand” termenii materiali. Acesta este limbajul ramurilor si radacinilor, unde tot ce exista in “lumile de sus” are corespondenta in lumea noastra, insa nu o corespondenta “totala”. Ci mai degraba, tot ce exista in “lumile de sus” are atingere in lumea noastra.

Rabbi Joseph Albo spunea ca “lumina” poseda niste calitati exceptionale care o apropie, prin analogie, cu Divinul:

–        Existenta Luminii nu poate fi negata ;

–        Lumina nu este un lucru corporal (as adauga – nici macar un corpuscul);

–        Lumina faciliteaza vederea si trecerea din potential la actual;

–        Lumina bucura sufletul ;

–        Cineva care nu a vazut niciodata un corp luminos nu poate intelege culorile si frumusetea luminii;

–        Chiar cineva care a vazut corpuri luminoase nu poate sa suporte sa priveasca lumina intensa, si daca insista sa priveasca mai mult decat ii este dat sa o faca, ochii lui vor deveni orbi si nu vor mai putea distinge ulterior lucruri care in mod normal ar fi vizibile.

Rabbi Joseph Ergas lista si el urmatoarele calitati:

–        Lumina este subtila ;

–        Lumina emisa din “luminar” nu se separa niciodata de acesta ;

–        Lumina se imprastie instantaneu ;

–        Lumina este capabila sa radieze toate obiectele fizice si sa le penetreze pe cele transparente ;

–        Lumina nu se amesteca cu nimic ;

–        Lumina nu se schimba, perceptia noastra asupra luminii se schimba ;

–        Lumina este esentiala vietii ;

–        Lumina este “absorbita” de recipient in functie de necesitatile acestuia .

Cu toate ca analogia Lumina – Actiune Divina este satisfacatoare pentru majoritatea cazurilor, nici ea nu este perfecta. “Luminarul” este incapabil sa se restrictioneze pe sine (Tzimtzum). Inteleptii nu inceteaza astfel sa ne atentioneze ca tot ceea ce citim in scrierile Kabbaliste autentice, nu se refera la lucruri si interactiuni materiale, “intinate” de limitarile lumii fizice : timpul si spatiul, ci la aspecte pur spirituale.

---

[1] Berachot 31b; Mechilta, and Tanchuma. on Exodus 15:7 and 19:18; Sifm on Levit. 20:2.

[2] Jacob Immanuel Schochet – Mystical Concepts in Chassidism – An introduction to Kabbalistic Concepts and Doctrines, Kehot Publications, Brooklyn, New York, 1988

Tzimtzum

Urmatorul text este o traducere dupa un articol scris de Rabbi Tzvi Freeman . In urmatoarele randuri ne propunem sa explicam unul dintre conceptele fundamentale in Kabbalah, mai precis acela de Tzimtzum. Nu este o explicatie tehnica, ci mai dergaba o parabola din care putem deduce cum un Creator Infinit a fost capabil sa nasca o lume finita, si de ce Creatorul a ales sa fie ascuns.

Daca ar fi sa cream o lume, primul lucru pe care ar trebui sa-l stapanim este Tsimtsum (Tzimtzum) . Tzimtzum inseamna o modalitate de a fi prezent in insasi absenta ta. Daca reusim sa facem asta, si apoi sa cream ceva din nimic, restul e floare la ureche.

Tzimtzum in sens literar inseamna „reducere”. Pentru un kabbalist Tzimtzum este o reducere a energiei divine care creeaza lumile – ca un fel de transformator care reduce voltajul ce pleaca din turbina generatorului electric, pana cand este destul de slab ca sa aprinda un banal bec. Astfel si lumina divina trebuie sa treaca prin aceste etape pentru a lumina in lumi capabile sa o sustina.

Conceptul de Tzimtzum se mai poate compara cu reducerea amplificarii sunetului intr-o boxa. Daca sistemul este de calitate, forma semnalului nu este cu adevarat deformata, insa sunetul devine imperceptbil pentru organele noastre de simt (urechile). Astfel, cu cat aplicam mai mult Tzimtzum, cu atat lumea rezultata va fi mai putin constienta de energia divina care o creaza si o sustine. Distorsiunile si coruperile acestei lumini pot aparea si ele, dar asta e subiectul unui alt eseu.

Kabbalistii descriu Tzimtzumim (plurarul de la Tzimtzum) ca un proces continuu ce genereaza lumi multiple. Lumea noastra este ultima oprire, destinatia finala, deoarece calitativ Tzimtzumul este atat de „puternic” incat lumina divina este aproape imperceptibila. Ca un rezultat, lumea noastra contine fiinte care considera ca exista aici, doar pentru ca exista, nimic mai mult. Daca ar mai fi inca un Tzimtzum dupa lumea noastra, nu ar mai exista nimic. Existenta insasi necesita un anumit nivel de conexiune cu sursa tuturor – mai precis Dumnezeu.

Exista insa si un altfel tip de Tzimtzum descris si de marele Kabbalist Isaac Luria, cunoscut si sub numele de „ARI”. Acesta este Tzimtzumul primar capabil sa transforme un cerc infinit intr-o o dreapta masurabila. Ari descrie o stare initiala, dinainte creatiei, starea luminii infinite (Ohr Ein Sof), unde nu exista loc pentru nimic altceva sa mai existe. Inainte de crearea lumilor, Creatorul a retras aceast energie, rezultand un vid in interiorul luminii infinite (Ohr Ein Sof). Doar in acest moment a extins in acest vid, o dreapta masurabila de lumina (parte a Ohr Ein Sof), din care a generat o serie de lumi multiple (vedeti fotografia).

Tzimtzum este astfel procesul care genereaza spatiul in care noi putem sa avem propria noastra lume. El ascunde lumina de noi, pentru ca noi sa avem libertatea de a lua propriile noastre decizii. Insa Creatorul ramane prezent in aceasta ascundere. Intr-un fel, putem spune ca e mai prezent in absenta Sa, decat in prezenta Sa.

Intr-adevar ultima afirmatie ar putea sa sune paradoxala. Insa nu putem sa ne asteptam ca actiunile Sale sa fie intru-tocmai asa precum mintile noastre limitate s-ar astepta.

Inteleptul si Copilul

Imagineaza-ti pentru un moment ca suntem un profesor batran si intelept ce trebuie sa invete un elev tanar. Ai multa intelepciune sa-i impartasesti studentului, intelepciune pe care ai obtinut-o in urma unor eforturi mari si sustinute – prin asocierea cu inteleptii in tinerete, stand la picioarele lor si sorbindu-le fiecare cuvant – prin ani de contemplare si meditatie asupra acestor cuvinte, distantandu-te de orice, si inchizandu-te in ganduri serene – prin numeroase calatorii si experiente ai ajuns la un nivel superior de intelegere. In urma acestui efort, cerurile ti s-au deschis, si cu o claritate absoluta vezi cum toate piesele puzzle-ului se unesc in ceva simplu si unic.

Doresti sa transmiti toate aceste experiente elevului tau – dar cum poti face toate acestea ? Tanarul traieste in cu totul alta lume fata de tine, nu iti impartaseste nici o experienta, nu a gustat niciodata din profunzimea obtinuta prin orele de meditatie asupra unei singure teme. Daca vei incerca sa ii transmiti toata intelepciunea, vei crea confuzie si soc.

Dar trebuie sa fie o modalitate. La inceput incepi sa te gandesti mai atent la toata intelepciunea pe care doresti sa i-o transmiti, mai intens decat ai facut-o pana acum. Vei cauta esenta, punctul din care toate se extind si se dezvolta. Dar pentru a indeplini asta, trebuie sa transcenzi forma pe care aceasta intelepciune o ia in mintea ta, eliberandu-te de contexul propriilor tale ganduri, pentru a ramane doar cu quintesenta, cu un punct fara dimensiuni.