In Tehilim (sau Cartea Psalmilor) la capitolul 51 exista un fragment ce pare paradoxal. Este scris:
Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule tu nu dispretuiesti o inima mahnita si zdrobită.
Cabala ne invata insa ca Dumnezeu doreste ca noua, creaturilor Sale, sa ne fie bine, sa fim intotdeauna fericite si sa nu ne lipsească nimic. De ce ar vrea astfel sa avem un „duh zdrobit” ? Ce Parinte si-ar dori ca propriul copil sa fie „zdrobit”.
Stim ca tot ce exista si putem observa cu organele noastre de simt, unii mai bine ca altii, totul este animat de El. Universul, lumea, si nu in ultimul rand Omul au o suflare Divina care ne animeaza si ne face sa ne miscam. Daca nu ar fi aceasta suflare, Ruah Elohim, totul ar fi ca un corp fara suflet, un nimic (vid). Daca numai si pentru un singur moment, Creatorul si-ar intoarce privirea de la Creatia sa, totul ar disparea si nu ar fi fost niciodata.
El isi iubește insa atat de mult Creatia, incat chiar si mana omului care face pacatul, este animata tot de El si suflarea Sa, si il tine pe pacatos in viata pentru a se caii.
Regele David
In Zohar, Rabbi Shimon spune ca atunci cand omul pacatuieste impotriva Numelui Sfant, atrage un duh necurat, din celălalta parte (Sitra Achra). Duhul acesta este abil, ii vorbește Omului vorbe dulci si încearcă cu tot felul de argumente sa-l convingă ca pacatul este justificat. Uneori acest duh necurat preia controlul asupra Omului, si se foloseste de insasi suflarea sfanta primita de Om ca sa se manifeste.
Creatorul nu intervine niciodata direct ca sa indeparteze acest duh. Il asteapta insa pe om sa se indeparteze de rau si sa se caiasca. Cand omul face Teshuvah, acest duh este zdrobit, si omul devine imun la ispitele sale. De asta este scris tot in Psalmi: „Un duh care a trecut si nu se va mai intoarce niciodata”.
Astfel intelegem ca „duhul zdrobit” nu se refera la persoana, ci dimpotriva, la „Duhul Impuritatii”. Iar cea mai placuta jertfa in fata lui Dumnezeu este cand Omul reuseste sa-l zdrobeasca prin multe sacrificii.
Ce intelegem insa prin duh ? Unii ar fi tentați sa-l asemene cu un fel de diavol, care vine si posedeaza credinciosii. Duhul este ca o dorinta fara acoperire. Omul vrea sa primeasca placere cu orice orice pret – o placere mare nelimitată, fara a se gandi la urmari sau responsabilități. De dragul acestei placeri este gata sa-i subjege si sa-i faca sa sufere pe altii, pentru a fi el fericit. Aceasta dorinta obtuza este un astfel de duh. Ea vine sa substituie natura noastra de oameni facuti dupa chipul si asemanarea Lui, creand la schimb haos. Pentru a o combate exista doua metode:
1. Metoda suferinței: Acest duh, pe termen lung, consuma si oboseste Omul, creandu-i multa suferinta. Omul ajunge sa-l urasca si sa vrea sa se indeparteze de el cat mai mult. Insa acest proces este unul anevoios si implica multa suferinta.
2. Metoda Torah, sau a invaturilor celor ce s-au luptat cu aceste duhuri si ne invata cum sa ne ferim de ele, sa dezvoltam „anticorpii” fara a fi nevoiti sa ne expunem la acesti „virusi”. De asta putem spune ca generatiile anterioare de Tzadik si Oameni Sfinti au suferit pentru noi.
Blog Cabalist 