Shevirat HaKelim – Spargerea Vaselor

Cateva completari pentru o intelegere mai buna a textului urmator:

• In ebraica cuvantul pentru „Lume” este „Olam” . „Olam” vine de la „he-elem” care inseamna ascundere. Astfel cand vom vorbi despre „lumi” ne vom referi mai exact la ascunderea  luminii divine printr-un proces de Tzimtzum (restrictie), notiune descrisa in articolul anterior . Astfel „lumile” nu trebuiesc asociate cu „planete noi”, sau corpuri ceresti din Universul material. Sunt mai degraba  „planuri” de revelare a Divnitatii intr-un sens pur spiritual.
• Despre Vase (Kelim, pluralul de la Kli – vas) – am mentionat in articolele anterioare ca „Nu e nimic in afara de El”. Totusi in Creatie putem identifica doua aspecte importante: vasul (Kli) si lumina (Ohr). Vasele spirituale sunt receptoare ale Dumnezeirii. Fiecare Om poate fi considerat un „mic vas” de receptie care este sustinut de un anumit grad de revelare al luminii. Fiecare Om care exista si a existat are macar o „lumina” care intra in acest vas. Aceasta lumina se numeste Nefesh, si reprezinta insasi suflarea vietii, aerul (Avir). Cu cat Omul inainteaza in descoperirea lui Dumnezeu, a sursei primare, cu atat vasul incepe sa se umple de noi lumini care ii imbogatesc existenta si il ridica deasupra gradului de simplu animal .

„Spargerea Vaselor” (termenul in ebraica este Shevirat HaKelim) din lumea Tohu (Lumea Haosului) este conceptul de baza in Kabbalah prin care sunt explicate doua aspecte esentiale: diversitatea  in Creatie si originea raului. In Torah acest eveniment este descris ca succesiunea celor opt regi din Edom:

Si acesti regi au domnit in pamantul Edomului inainte ca orice rege sa domneasca peste fii Israelului. (Bereishit – Geneza 36:31).

Arizal (Rabbi Isaac Luria) explica ca la inceput a fost vointa Divina a Emanatorului sa emaneze Emanatiile, adica dorinta Creatorului de genera Creatia, din nimic („Existenta Din Absenta”), prin restrictii succesive numite Tzimtzunim (plurarul de Tzimtzum). Primul proces de restrictie s-a numit Tzitzum HaRishon (sau Tzimtzum Aleph). In urma acestui proces, prima lume (nu in sensul fizic) care a luat nastere este numita Adam Kadmon. Aceasta incorporeaza intreg planul Creatiei asa cum urmeaza sa devina, e dincolo de timp, dincolo de spatiu si contine in ea tot ce urmeaza sa fie sau tot ce a fost.

Cu toate ca Adam Kadmon este o lume Post-Tzimtzum, este o lume mult prea elevata pentru a putea sustine creaturi atat de limitate precum este Omul. Daca Tzimtzum HaRishon a fost o restrictie calitativa (contractia unui cerc infinit intr-o dreapta masurabila), Tzimtzunim ulterioare sunt scaderi cantitative ale luminii infinite (Ohr Ein Sof). Intr-unul dintre aceste stadii de retragere a luminii din Creatie, zece lumini emanate prin Adam Kadmon s-au manifestat prin zece atribute, zece puncte separate de lumina. Aceste lumini se mai numesc Ochii lui Adam Kadmon (sau HaEinayim). Practic Ochii lui Adam Kadmon sunt concentratii „foarte puternice” de lumina (nivelul Keter al fiecarei Sefire ulterioare). Aceste zece Sefirot corespund lumii Tohu si sunt: Keter, Chokhmah, Binah, Chesed, Gevurah, Tiferet, Netzach, Hod, Yesod si Malchut.

Prima lumea dupa Adam Kadmon se mai numeste Akudim. Este prima dezvoltare a vasului capabil sa sustina toate aceste lumini unificate intr-o singura Unitate.

Existenta vaselor incepe doar in lumea Akudim – unde exista doar un singur vas pentru toate dintre cele zece lumini. Ulterior lumea Nikudim (un alt nume pentru Lumea Tohu) a fost emanata, si in ea zece vase au fost create pentru a sustine fiecare dintre cele zece lumini. Fiecare dintre aceste lumini reprezenta aspectul Keter al celor zece Sefirot, pentru a fi zece niveluri de Keter pentru cele zece Sefirot. Toate aceste zece lumini-Keter aveau un vas individual. Nivelurile ulteriore de lumina ale Sefirot erau toate incorporate in nivelul Keter. Din acest motiv mai sunt numite „nekudot” (puncte), insemnand puncte individuale de lumina si nu Sefirot complete. Acesti Sefirot din Nikudim au fost emanati unul peste celalat. (Ibid., Shaar HaHakdamot, Derush 1 b’OlamHaNikudim)

Faptul ca cele zece Sefirot din Lumea Nikudim (sau Tohu – lumea haosului) au fost asezate ua sub celalalta, intr-o linie, sugereaza ca functionau ca entitati separate, diferite de modul de functionare al Sefirot din lumea Tikun, unde Sefirot sunt asezate in triade armonioase: Keter-Chokmah-Binah, Chesed-Gevurah-Tiferet, Netzach-Hod-Yesod si Malchut. Astfel fiecare Sefira din Tohu functiona autonom, independenta si chiar in opozitie fata de celalalte. Mai mult, vasele erau intr-un stadiu de „imaturitate” si astfel erau incapabile sa sustina puternicele concentratii de lumina („nekudot”) care le inundau.