Kelipot Si Sitra Achra – Sursa raului in lume

Cabala ne invata ca Dumnezeu este bun, iar natura Lui este ca el sa fie bun. Iudaismul ne invata ca Dumnezeu a creat Lumea pentru a-i darui toata bunatatea posibila, adica pe El insusi, aceasta este rasplata.

Insa pentru a primi aceasta rasplata, trebuie sa o meritam. Altfel am gusta din painea rusinii, aceea a bunatatii nemeritate, care este o rasplata amara. Dar cum facem sa o meritam ? Pentru asta Creatorul a creat o „arena” imensa care sa ne ofere iluzia liberatii de alegere, puterea de a alege binele, in detrimentul raului.

Puterea de a stinge dintre bine si rau vine din nivelul Ruach al sufletului nostru.

Aceasta „arena a liberului” arbitru este lumea in care traim, „Olam HaZeh”.

Putem considera astfel raul o pre-rechezita, pentru a-i cerne pe cei merituosi si de a-i transforma pe ce-i nemerituosi. Rasplata celor buni este in lumea care va veni – „Olam HaZeh”, insa scopul Creatiei, scopul vietii noastre este sa imbunatatim lumea aceasta, „Olam HaBa”. Hasidismul spune ca trebuie mai devreme sau mai tarziu sa permitem Divinitatii sa locuiasca in aceasta Lume (litera BET cea cu care incep Torah, adica prin care a fost creata lumea, inseamna „Casa”). Adica sa facem Lumea aceasta un loc atat de Sfant, incat Dumnezeu sa-si poata sta din nou intre noi.

Dumnezeu a facut aceasta lume fizica, ascunzand sursa Divinului, dupa sute de filtre succesive. Matematicienii si fizicenii se chinuie degeaba sa-l nege sau sa-l gaseasca pe Dumnezeu in formule matematice si legi fizice, pentru ca El se afla ascuns in spatele lor.

Dumnezeu a plasat un suflet perfect, intr-un corp animalic pentru a-l eleva. Cel mai mare merit al unui suflet, este sa ia o forma de animal (Om) si sa-i transforme natura salbatica, in ceva „domesticit”, sa transforme astfel intunericul in lumina, si amaraciunea in fericire. Sufletul coboara in aceasta lume, in cea mai ascunsa dintre lumi (de lumina Creatiei), cu scopul de a urca din nou (vezi scara lui Yacov). Dar de ce ar cobori aici ? Pentru ca doar aici, sufletul poate sa depaseasca placerile si instinctele animale. Aceasta coborare a sufletului in lumea aceasta, este numita de Regele Solomon, in Cantarea Cantarilor, ca o experienta „intunecata, dar frumoasa”. Cu cat sufletul coboara mai mult in aceasta lume, cu atat experienta este una mai confuza si intunecata – insa e cu scopul de urca din nou, intr-o stare noua, transformata. Cu alte cuvinte, cu cat omul este mai pacatos si mai departat de Dumnezeu, cu atat de mult isi va dori sa se intoarca din noua la El.

Cu cat e mai intunecata lumea, si cu cat fortele raului sunt mai puternice, cu atat acestea vor straluci cand vor fi transformate in ceva bun.

Cabala numeste Kelipah (Klippah) raul. In traducere libere o Kelipah reprezinta o „coaja”, sau o „membrana”. Cand cineva mananca o portocala, sau o nuca, indeparteaza coaja. Insa coaja are rolul ei, de a proteja continutul.

In lumea aceasta totul poate fi divizat intre Sitra DeKedusha (Partea Sfiinteniei) si Sitra Achra (Cealalta Parte, Partea Impuritatii) – sau Partea Kelipot, Partea Impuritatilor. Nu exista nimic „gri”, fiecare lucru, actiune, discurs, vorba, inventie, etc., isi are originea ori in Sitra DeKedusha or in Sitra Achra.

Kabbalah diferentiaza mai mult tipuri de Kelipot. Exista Kelipat Nogah, adica o coaja care poate fi iluminata si reformata – adica un rau care poate fi rau la inceput, insa prin munca poate fi reformat. Mai exista si Shalosh Kelipot Hatmayot, adica trei „coji” ale unui rau absolut. Aceste Kelipot nu pot fi reformate, iar singura metoda de corectie este distrugerea lor absoluta.

Procesul de aparitie al acestor Kelipot poate fi citit in articolul intitulat Shevirat HaKelim.